Steaua cazanda o urmaresc de sub batranul si vigurosul stejar-alb din mijlocul fabulosului codru. Imi reazem capul greu de felurite ganduri pe plapuma roasa de nemiloase raze a stejarului; ascult melodia ce-o fredoneaza gangurind celulele abia luminoase ale tulpinii, un greier acompaniaza armonioasa orchestra si totul in jur se transforma in basm...
Dar e gol acest basm: zana-si asteapta printul in cea mai dulce singuratate.
Un ecou icni bizar, strapungand dureros linistea ce imbratisa codrul de-o eternitate. Ramurile solitare se imbracara indiferent in ceata rece si jilava. Un cuc poposi pe craca gardianului inalt si vanjos si inveseli nitel peisajul, dar sari ca ars si-si desfacuse aripile-evantai, zburand spre tainica tacere.
Nu mai aud melodia inganata cu frica a lacului ce strajuieste aceasta vagauna de milenii. Aceasta mutenie singuratica invalui si unicul pod ce pasea lenes deasupra lacului. El scartaia ingrozitor - era infometat, picior de om nu mai calcase de secole prin imprejurimi.
Strigatul ultimelor frunze, facura panica, o dilema se isca...
... codrul tremura, se zgudui din radacini...
Cineva sosise in codru. Ma ridica-i, poate voi observa strainul, dar bezna taiase panglica, impiedicandu-mi pasul...
Ce dorea? Ce cauta? Ce-a pierdut? De ce a rasfiat calmul argintiu?
Cateva clipe se pastra liniste, dar curiozitatea macina foarte bine sufletul. Facusem trei pasi, apoi de parca imi amintisem de ceva, mai zabovisem un picut. Din partea estica soarele isi desfacea miraculos petalele
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
