Reprezentarea și procura

Noţiunea şi importanţa reprezentării.

Reprezentarea este un procedeu de tehnică juridică prin care o persoană, numită reprezentant, incheie acte juridice cu terţii in numele şi in contul unei alte persoane, numită reprezentat, avand drept consecinţă producerea directă in persoana reprezentatului a efectului actelor juridice.

De regulă, actele juridice se incheie personal de către participantul la raportul juridic,

care, de fapt beneficiază de efectele lor. Ori de cate ori intră intr-un raport juridic, partea

semnatară trebuie să fie prezentă in locul unde are loc semnarea sau executarea actului

juridic. in viaţa cotidiană sunt frecvente cazurile cand subiectul raportului juridic nu poate

fi prezent la incheierea sau la executarea actului juridic. in astfel de condiţii apare

necesitatea inlocuirii lui cu o altă persoană. Viaţa juridică ar deveni extrem de complicată

dacă actele juridice nu ar fi realizate prin intermediul unor persoane. Ar fi dezavantajaţi in

special minorii şi incapabilii care nu ar putea incheia acte juridice valabile.

Instituţia reprezentării este foarte veche şi extrem de necesară pentru părinţi, tutori,

curatori, intreprinzători, persoane juridice şi multe alte persoane. Persoanele fizice recurg

frecvent la reprezentare, incheind diferite contracte, permiţand altor persoane să incaseze

salariul, onorariul, să primească sau să transmită diferite documente sau bunuri materiale.

De instituţia reprezentării se face uz la reprezentarea intereselor in instanţa de judecată sau

la arbitraj.

Elementele definitorii ale reprezentării, care de fapt conferă acestei instituţii individualitate, sunt sintagmele "in numele" şi "pe seama". Atunci cand se menţionează că reprezentantul operează in numele reprezentatului, inseamnă că primul acţionează numai fizic, insă exprimă voinţa celui de-al doilea şi il angajează intr-un raport juridic fără ca acesta să fie prezent. Altfel spus, reprezentantul este şi rămane purtătorul de nume şi de voinţă proprie, insă, prin cumul, devine şi purtătorul de nume şi de voinţă al altei persoane şi numai voinţa acesteia din urmă o exteriorizează la incheierea contractului. După cum afirmă Paul Vasilescu, o "convenţie de reprezentare are drept consecinţă - in plan strict intelectual - "diviziunea"juridică a personalităţii reprezentatului - concretizată in ubicuitatea199 sa, cat şi un "cumul"juridic de personalitate în persoana reprezentantului - cumul limitat la dimensiunea voinţei juridice şi exprimat de cauza convenţiei de reprezentare"

Semnificaţia expresiei "pe seama" sugerează ideea că reprezentatul este cel care suportă consecinţele pozitive şi negative ale actului juridic, in sensul că plăteşte preţul şi dobandeşte bunul sau, invers, primeşte preţul şi are obligaţia de a preda bunul. Această sintagmă sugerează legătura dintre reprezentant şi patrimoniul reprezentatului.

Instituţia reprezentării, ca mod de exercitare a drepturilor şi de onorare a obligaţiilor, are la origini motive de drept şi de fapt201. Motive de drept pot fi următoarele:

— lipsa capacităţii de exerciţiu (Codul civil, art.22 alin.(l) pentru minorii cu varstă

insuşire atribuită cuiva de a fi prezent in mai multe locuri in acelaşi timp (omniprezenţă).

de pană la 7 ani);

— capacitatea de exerciţiu restransă a minorului (art.22 alin.(2) pentru minorii cu

varstă de la 7 la 14 ani şi art.21 pentru minorii cu varstă de la 14 la 18 ani);

— declararea persoanei incapabile prin hotărarea judecăţii (art.24);

— limitarea capacităţii de exerciţiu (art.25);

Motivele de fapt pot fi următoarele:

— boala;

— lipsa persoanei de la domiciliu;

— nedorinţa titularului de drept sau a persoanei obligate de a exercita dreptul sau de

a-şi onora obligaţia;

— lipsa cunoştinţelor de care persoana dă dovadă intr-un anumit domeniu;

— organul persoanei juridice nu este in stare să facă faţă tuturor raporturilor

juridice in care se află;

— alte cauze.

Subiectele raportului juridic de reprezentare. in calitate de subiecte ale reprezentării apar trei părţi: reprezentatul; reprezentantul; terţa persoană.

Poate avea calitate de reprezentat orice persoană (fizică sau juridică) care manifestă

dorinţa de a incredinţa unei alte persoane săvarşirea in numele său a unor anumite acte

juridice, precum şi persoana care, in virtutea unor circumstanţe, are necesitatea de a fi

reprezentată.

Are calitate de reprezentant persoana fizică sau juridică imputernicită să facă in numele şi din contul reprezentatului anumite acte juridice. Persoana fizică poate să reprezinte interesele unei alte persoane la incheierea de acte juridice numai dacă are

capacitate deplină de exerciţiu202.

Legea nu permite unor persoane să fie reprezentanţi. Astfel, conform art.78 din Codul de procedură civilă, nu pot fi reprezentanţi in judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, deputaţii şi consilierii din autorităţile reprezentative, cu excepţia participării lor la proces in calitate de imputerniciţi ai acestor autorităţi sau in calitate de reprezentanţi legali.

De regulă, persoana juridică poate avea calitatea de reprezentant al unui persoane fizice sau juridice. In special, organizaţiile necomerciale fundate ca uniuni de persoane juridice, asociaţii se constituie cu scopul de a reprezenta interesele membrilor lor in raport cu autorităţile publice, cu terţii şi chiar in instanţa de judecată. Persoanele juridice cu scop lucrativ pot să reprezinte interesele altor intreprinzători atat pe bază de procură, cat şi pe baza contractului de mandat, de agenţie comercială etc.

Autorităţile publice reprezintă interesele persoanelor juridice de drept public. De exemplu, primarul reprezintă interesele unităţii administrativ-teritoriale. Vasilescu, P. Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o nouă teorie generală a actului de drept privat. Trebuie să se facă deosebiri intre reprezentant, pe de o parte, şi persoanele care acţionează in interesul unei alte persoane, insă pe cont propriu, şi persoanele care au dreptul să negocieze contracte viitoare, pe de altă parte. Unii autori propun să se facă deosebiri intre reprezentant şi: curier203, intermediar204, executor testamentar205, persoană care semnează testamentul in locul testatorului206 etc. Nici una dintre persoanele menţionate nu săvarşeşte acte juridice in numele sau in contul unei alte persoane. in doctrina rusă se afirmă că persoanele cu capacitatea de exerciţiu restransă pot exercita ca excepţie funcţiile reprezentantului pe baza contractului de muncă sau a calităţii de membru al cooperativei de producţie sau al organizaţiei obşteşti. Astfel, conform art.46 din Codul muncii, capacitatea de muncă se dobandeşte la varsta de 16 ani, iar cu acordul scris al ocrotitorilor legali, la varsta de 15 ani. Conform art.5 din Legea privind cooperativele de producţie, membru al cooperativei poate fi persoana care a implinit 16 ani. Curierul este o persoană insărcinată să ducă la destinaţie corespondenţă, acte, materiale scrise etc.