Drept Civil

1. X, Y şi Z au dobândit printr-un act autentic de vânzare-cumpărare două imobile cu câte patru apartamente fiecare. Proprietarii au cumpărat aceste imobile, fără ca vreunul dintre ele să fie determinat ca aparţinând unuia sau altuia dintre proprietari, ci toţi îşi exercitau dreptul de proprietate asupra fiecărui imobil în parte în mod egal.

Proprietarii au închiriat imobilele şi veniturile rezultate în urma administrării lor au fost împărţite în mod echitabil între proprietari. La următoarea scadenţă, în momentul în care X, Y şi Z au solicitat plata chiriei, locatarii au refuzat să le plătească, dovedind prin acte autentice că au plătit unei alte persoane care s-a declarat proprietar, atunci când le-a solicitat plata chiriei.

Locatarii au demonstrat că au fost de bună credinţă, întrucât atunci când V s-a prezentat să ridice chiria, a dovedit că a cumpărat aceste imobile de la o altă persoană.

X a introdus acţiune în justiţie împotriva lui V, solicitând instanţei să-l oblige pe acesta să lase în deplină proprietate şi posesie imobilele.

Instanţa de fond a admis acţiunea şi l-a obligat pe V să lase în „mâinile” lui X imobilele revendicate. V a depus apel, iar instanţa superioară a admis acţiunea şi a trimis spre rejudecare cauza la instanţa de fond.

După rămânerea definitivă a hotărârii prin care lui X, Y şi Z li s-a redat exerciţiul dreptului de proprietate, Y a vândut unul dintre imobile.

Z a introdus o acţiune în revendicare împotriva celui care a dobândit de la Y pe motivul că acesta nu poate fi proprietar, Y nu putea să vândă pentru că nu avea un drept exclusiv asupra imobilului înstrăinat.

Instanţa a constatat că Z are dreptate şi a admis acţiunea, deposedându-l pe terţul achizitor de imobil şi dispunând restituirea preţului.

După refacerea obiectului coproprietăţii, Y a intentat acţiunea în revendicare faţă de X şi Z, asupra cotei sale din dreptul de proprietate comună pe cote părţi, solicitând instanţei să-i acorde în proprietate cota sa parte din imobilele deţinute cu titlu de coproprietar.

CERINȚE

a) Ce calitate trebuie să îndeplinească cel care revendică un bun mobil/imobil?

b) Ce formă a proprietăţii comune identificaţi în speţă?

c) Consideraţi că actul prin care cei trei proprietari au închiriat imobilele este un act:

- de conservare;

- de dispoziţie;

- de administraţie;

- de administrare.

d) Puteţi determina motivul pentru care instanţa de apel a admis acţiunea lui V, deşi ulterior instanţa de fond (în fond după casare cu rejudecare) a dispus obligarea lui V să lase în deplină proprietate şi posesie imobilele către X, Y şi Z.

e) Este corectă soluţia instanţei, atunci când a admis acţiunea în revendicare a lui Z împotriva celui care a dobândit de la Y?

f) Dacă instanţa ar fi respins acţiunea în revendicare - cea de la pct. e) - ce acţiune ar fi putut promova Z-

g) În ceea ce priveşte acţiunea în revendicare a lui Y împotriva lui Z şi X, consideraţi că este admisibilă?

2. În luna august 1990 A.D. vinde lui R.U. un televizor color şi un lanţ de aur.

Aceste bunuri au fost achiziţionate de către R.U. în târg, unde se cumpără şi se vând asemenea bunuri.

Părţile s-au înţeles ca a doua zi să meargă la notariat şi să încheie un act autentic cu privire la bunurile achiziţionate de R.U., ceea ce au şi făcut.

La 5 noiembrie acelaşi an, numitul A.D. este trimis în judecată pentru un număr de furturi din apartamente, iar printre bunurile furate se aflau şi bunurile cumpărate de R.U.

În 13 februarie 1991 inculpatul A.D. este condamnat la trei ani închisoare cu executare în regim de detenţie. Pe parcursul urmăririi penale, mai precis în decembrie 1990, numitul S.A., care reclamase la organele de poliţie spargerea apartamentului său în data de 23 august 1990 şi dispariţia unor bunuri, a fost chemat de către organele de urmărire penală şi informat că bunurile sale în prezent sunt înstrăinate, aflându-se în proprietatea lui R.U.

În atare circumstanţe, întrebat de organele de urmărire penală dacă se constituie parte civilă, acesta a răspuns că nu, motivând că va alege calea unei acţiuni civile separate.

Față de această situaţie, în data de 14 august 1994, S.A. îl cheamă în judecată pe R.U., solicitând instanţei readucerea bunurilor în patrimoniul lui.

Pârâtul recunoaşte că a cumpărat bunurile în litigiu de la A.D., dar susţine că el nu a ştiut de unde provin bunurile, pentru că, nu numai că le-a cumpărat de la târg, dar ulterior a mers la notariat unde a încheiat actele în formă autentică. Instanţa a respins acţiunea, considerând că R.U. beneficiază de protecţia oferită de art. 1909 alin. 1 C. civ.

CERINȚE

a) Ce regulă instituie art. 937 alin. 2 C. civ.?

b) Stabiliţi în speţă domeniul de aplicare al regulii din art. 937 alin. 2 C. civ.

c) Care este termenul în care S.A. îşi poate revendica bunurile- Se mai află înăuntrul termenului- Care este natura acestui termen?

d) Ce trebuia să dovedească S.A., atunci când a promovat acţiunea în revendicare mobiliară?

e) Ce obligaţie ar avea S.A., faţă de R.U., dacă acţiunea sa ar fi fost admisă?

f) Dar dacă S.A. ar fi revendicat bunurile de la A.D., care ar fi fost regimul juridic al acţiunii în revendicare mobiliară-

g) Consideraţi soluţia instanţei întemeiată?