Comerţul internaţional reprezintă unul dintre cele mai importante domenii ale reformei economice în ţările în tranziţie după regimul comunist. Din acest punct de vedere, România a adoptat o serie de politici economice destinate ajustării geografice a schimburilor sale comerciale şi menite să amelioreze termenii comerţului exterior printr-o restructurare inter-ramuri a bunurilor exportate. Cu toate acestea, România ramâne în prezent un importator net ce înregistreaza un deficit comercial permanent. Acest lucru este determinat de insuficienta restructurare a economiei şi ponderii ridicate a întreprinderilor de stat în producerea bunurilor destinate exportului.
România a fost membră a CAER,începând cu 1949, alături de Bulgaria,Ungaria,Cehia,Slovacia,Polonia,URSS, iar scopul consiliulul era să amelioreze şi să coordoneze dezvoltarea economică planificată.În perioada anterioara anului 1989,comerţul exterior al României era subordonat principiilor centralismului,ceea ce presupunea încorsetarea derulării importurilor şi exporturilor printr-o planificare riguroasă. De fapt, întregul sistem al activităţii de comerţ exterior era structurat în întreprinderi de comerţ exterior specializate pe domenii de activitate şi subordonate ministerelor de resort.
Principalul partener comercial al României în cadrul CAER a fost şi a rămas URSS. La mare distanţă,s-a situat pe locul al doilea,Cehoslovacia,iar pe ultimul loc,Bulgaria. De-a lungul timpului evoluţia comerţului cu fiecare dintre statele membre CAER s-a aflat în concordanţă cu evoluţia generală a comerţului cu aceste state, aflându-se în scădere. Aceast evoluţie denotă reorientarea României, din punct de vedere comercial, către alte spaţii geografice. în ultimii ani ai economiei planificate, greşelile făcute în politica externă au dus la o nouă izolare a ţării, îndeosebi faţă de unele state capita¬liste (SUA, CEE, Japonia etc.) şi la o restrângere considerabilă a relaţiilor cu acestea.
Colapsul regimului comunist a determinat un declin dramatic al exporturilor,în principal datorita disparitiei acordului CAER. Liberalizarea ulterioaă a a schimburilor internaţionale a permis însa o creştere rapidă a volumului comerţului exterior al economiilor în tranziţie.
După cum se poate observa în tabelul de mai jos,ponderea țărilor socialiste în relaţiile comerciale cu România a scăzut de la 73% în 1960 la doar 41% în 198,apoi a crescut până la 61,9%. Am distinge o particularitate în relațiile economice și anume faptul că ponderea țărilor în curs de dezvoltare s-a triplat în perioada 1970-1980 de la 8,2% la 26%
Tabel nr.1 Distribuţia geografică a schimburilor comerciale ale României în perioada 1950-1989
Total Ţările CAER Alte ţări socialiste Total Ţări capitaliste dezvoltate Ţări capitaliste în curs de dezvoltare
1950 83,2% - - 16,8 - -
1960 73% 66,8% 6,2% 27% 22,3% 4,7%
1970 56% 49,3% 6,7% 44% 35,8% 8,2%
1980 41% 34,6% 6,4% 59% 33% 26%
1989 61,9% 54% 7,9% 38,1% 24,7% 13,4%
Sursa:Prelucrare după Sută, N., Drăgan, G., Mureşan, M., Sută-Selejan, S. (1996) Istoria comerţului exterior românesc –o prezentare sintetică.,Ed. Eficient,Bucureşti,1996
Calitatea produselor exportate de Romania era una inferioară, deoarece pe piaţa mondială România exporta produse semifabricate sau cu un grad scăzut de prelucrare, înregistrându-se astfel un raport foarte scăzut între valoarea adăugată şi costul metalului brut în cadrul preţului de vânzare.
La nivelul anilor 1970 şi 1989 de exemplu, fluxurile de export ale grupei „maşini, utilaje şi mijloace de transport” erau constituite în principal din construcţii metalice grele: utilaje petroliere, vagoane de cale ferată, nave, maşini şi utilaje de mare gabarit precum: tractoare, transformatoare de forţă, strunguri, escavatoare, diferite instalaţii şi utilaje industriale.Asemenea produse,ca şi exporturile de semifabricate (laminate de oţel, fier beton),implicau un grad redus de prelucrare al metalului, de tehnicitate şi calitate şi un raport foarte scăzut între valoarea adaugată şi costul metalului brut în cadrul preţului de vânzare pe piaţa internaţională.
Aceeaşi situaţie caracteriza şi industria chimică Livrările la extern erau constituite în anii 1980 în proporţie de circa 2/3 din produse chimice de masă (îngrăşăminte, produse sodice) care valorificau slab materiile prime, implicau cheltuieli mari de transport şi,în consecinţă, aveau aport valutar scăzut.
Din datele prezentate în tabelul de mai jos rezultă că structura exporturilor României s-a schimbat de la sfârșitul perioadei analizate în comparație cu începutul. Astfel, între anii 1950 și 1960 exportul de produse agricole au reprezentat aproximativ între 55 și 60% din potențialul de export, în timp ce bunurile industriale au fost exportate în proporție de aproximativ numai între 40 și 45%. Începând cu 1970 s și până la sfârșitul perioadei analizate, bunurile industriale au reprezentat cea mai mare pondere din totalul exporturilor, în timp ce ponderea produselor agricole exportate a scăzut la mai puțin de jumătate din valoarea înregistrată în 1950.
Ciupagea Constantin,Evoluţia structurală a economiei României în perioada 1989-1998.Factori externi,fluxuri economice,Ed.Scientconsult,1999
Ghişa, V., Păunescu, Gh.,Parteneriatul comercial extern al României 1900-2000.Ed.Camera de Comerţ şi Industrie a României,Bucureşti,2001
Niţă, I., Comerţul exterior românesc – trecut, prezent şi viitor, Bucureşti: Ed.Best Publishing,Bucureşti,2010
Zaman Constantin,Ajustări structurale ale comerţului internaţional al României,disponibil la: http://www.cerope.ro/pub/study16ro.htm
Sută, N., Drăgan, G., Mureşan, M., Sută-Selejan, S. (1996) Istoria comerţului exterior românesc- o prezentare sintetică.,Ed. Eficient,Bucureşti,1996
***Trade information source,dipsonibil la: http://www.intracen.org/country/romania
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
