Oase și articulații și sistemul respirator

- Numărul oaselor care alcătuiesc corpul omenesc este de 206.

- Conformaţia oaselor în raport cu dimensiunile sale sunt:

-oasele lungi, dispuse la membre formate dintr-o parte intermediară numită

corp sau diafiză şi 2 extremităţi, denumite epifize.

- oasele plate sunt late şi formează cavităţi de protecţie ( oasele craniene)

- oasele scurte, mici neregulate se află în părţile scheletice cu rezistenţă şi

mobilitate accentuată. (col. vertebrală).

- oasele se articulează între ele dând naştere la articulaţii.

Clasificarea articulaţiilor după gradul de mobiliatate se face astfel:

- sinartroze ( articulaţii fixe), unirea interosoasă se realizează prin tesut

conj, fară cavitate articulară.

- diartroze (articulaţii mobile), sunt articulaţii adevărate, ele prezintă

cavitatea articulară si capsulă articulară.

- amfiartoze (articulaţii semimobile)

- Elementele componente ale unei diartroze sunt:

- capetele articulare osoase

- cartilajul articular, este un tesut conjunctiv de culoare alb galbui care acoperă

suprafeţele articulare. Este poros, elestic si compresibil. Conţinutul mare în apă

ii conferă eslasticitate. Poate suporta prin deformare presiuni ridicate, chiar

peste 300kg, revenind la forma normală după în cetarea presiunii.

- capsula articulară este un manşon ce pătrunde în articulaţie şi se inseră la

marginea cartilajelor articulare. Ea poate fi laxă sau strânsă şi este formată din:

strat extern fibros, capsula fibroasă şi strat intern, membrana sinovială, care se

opreşte la nivelul catilajului articular.

Lichidul sinovial se produce ca urmare a mişcărilor în articulaţie, are rol de

hrănire, lubrefiere şi curăţare a articulaţiei.

-cavitatea articulară este o cavitate virtuală care la majoriatea articulaţiilor

corespunde cu cavitatea sinovială.

- ligamentele articulare cresc grosimea si rezistenţa capsulei

-vascularizaţia şi inervaţia articulaţiilor. În jurul articulaţiilor se formează reţele

pariarticulare, din care pornesc arterele epifizare.

- structuri asociate

- Clasificarea articulatiilor dupa nr de axe de miscare:

- art. Uniaxiale sunt trohleartoza ( art cotului), trohoida (art in pivot, art

radiocarpiana) si art plane.

-art. Biaxiale art, elipsoidala sau condilara –art radiocarpiana

art bicondilara-art atlantoocipitala art selara (in sa) art trapezometacarpiana,

calcanecuboidiana

-art triaxiale, enartroze.

Art sferoidala- art scapulohumerala si art cotilica erste art soldului.

Coloana vertebrala

- Coloana vertebrala reprezinta axul corpului si cel mai important segment al aparatului locomotor

- Lungimea totala a coloanei reprezinta 40%din lungimea corpului (in medie 70cm).

Constitutia anatomica a coloanei vertebrala

- Cuprinde urmatoarele segmente:

- coloana cervicala-7vertebre

-coloana toracala-12 vertebre

- coloana lombara-5 vertebre

-sacrul-5 vertebre sudate

-coccisul 4-5 vertebre sudate

Fiecare vertebră prezintă următoarele elemente:

-corpul vertebral situat anterior care are forma unui segment de cilindru

-arcul vertebral, situat posterior delimitează împreună cu corpul gaura

vertebrală, care suprapuse formează canalul vertebral.

-apofizele vertebrale, prelungiri, au rolul de a articula vertebrele

între ele, şi de a servi ca pârghii pentru inserţiile musculare.

- Biomecanic col vertebrala in ansamblu este o art triaxiala.

Realizeaza miscari de flexie, extensie, inclinare laterala, rotatia ( maxima in

segmentul cervical) si circumductie ( succesiunea miscarilor prezentate

anterior).

Sternul este o lamă osoasă alungită, aflată anterior, pe laturi are

scobituri pentru inserţia coasetelor.

Coastele sunt arcuri osoase articulate posterior cu coloana

vertebrală, iar ant printr-o parte cartilaginoasă având raporturi diferite cu

sternul;

- coastele adevărate primele 7 perechi sunt articulate fiecare separat de

marginea sternului

-costele false perechile 8,9,10 se articulaează cu sternul împreună, cartilajele

fuzionând între ele

-coastele flotante perechea 11,12 au capatele libere fără contact cu sternul.