Modernizarea Europei în secolele XIX-XX

Secolul al XIX-lea in Europa poate fi considerat un secol al revolutiilor. Fie ca au fost revolutii sociale sau nationale, industriale sau culturale ele au ca rezultat modernizarea statelor europene. In acelasi timp, secolul al XIX-lea a fost secolul in care s-au cristalizat noi ideologii cu o contributie marcanta la schimbarile majore pe care le cunoaste Europa in secolul al XIX-lea, cu prelungire si in secolul urmator. Societatea europeana a cunoscut in secolul al XIX-lea transformari fundamentale in domeniile cultural, economic, politic si social prin comparatie cu Vechiul Regim. Aceste transformari poarta generic numele de modernizare.

Procesul modernizarii s-a manifestat in viata culturala si sociala a europenilor prin extinderea instructiei scolare, in consecinta prin alfabetizare, prin crearea unei culturi omogene, care sa fie liantul societatii de masa ce isi facuse aparitia in urma exploziei demografice si a urbanizarii. Explozia demografica, urbanizarea si societatea de masa au fost expresia in plan social a modernizarii economice si politice europene din veacul al XIX-lea, care s-a manifestat prin revolutia industriala, respectiv prin afirmarea ideologiei liberale ori a ideii democratice.

In secolul al XX-lea procesul de modernizare a continuat. Acesta se desfasoara accelerat in conditiile create de globalizare. Globalizarea este un feno?men controversat, dar obiectiv. Datorita globalizarii sunt puse in legatura zone ale globului aflate la mare distanta unele de altele. De exemplu, activitati eco?nomice sunt transferate in arii in care forta de munca este mai ieftina, ceea ce provoaca mutatii sociale profunde in structura ocupationala din acea zona. Existenta unor resurse naturale intr-o anumita parte a pamantului transfera in acel loc resurse financiare si schimba modul de viata traditional; se schimba functiile traditionale ale statului.