Micorizele

Micorizele reprezinta interrelatii intre radecinile active ale unor pante si fungi specifici.

Aceste interrelatii dinamice implica sparofitism, usoara patogenitate si simbioza.

Radacinile active ale plantelor, colonizate cu ciupercile micorizice, a un metabolism mai activ care imbunatateste procesele vitale si se soldeaza cu o productivitate mai buna.

In micoriza partenerii coopereaza prin:

1. Parteneriat relativ constant;

2. Colonizarea normala a tesuturilor radiculare de catre fungi, in absenta simptomelor patologice;

3. Cuprinderea exclusiva a cortexului radicular, cu mentinerea libera a meristemelor apicale si a cilindrului vascular;

4. mentinerea proprietatilor normale ale celulelor radiculare si lipsa leziunilor;

5. Dezvoltarea mai luxurianta a plantelor purtatoare de micorize, comparativ cu cele lipsite de ciuperci micorizice.

In conditii de soluri si substraturi normale, absenta micorizelor este o exceptie iar prezenta lor este o caracteristica constanta pentru majoritatea plantelor.

Peste 80% din plante cunoscute sunt purtatoare de micorize. Micorizele lipsesc la plante din famiile: Caryophylaceae, Centrospermae, Cruciferae, Cyperaceae, Farinosae, Plumbaginaceae, Droseraceae, Halorrhagaceae si Filicaceae.

Exista patru categorii de micorize in functie de pozitia fungilor micorizici fata de radacinile active si cortextul radicular si anume: