Articolul a fost extras din revista Vacante & Calatorii, nr. 115, din categoria Calatorii inedite. Textul structurat in 4 pagini, dar si fotografiile atasate acestuia au fost realizate de catre Victor Raicu.
La o altitudine de 850 metri, sa inaltat Cetatea Poenari, cunoscuta si drept "cuibul de vulturi al vitejilor de demult", cetate care facea parte, cu veacuri in urma, dintr- un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al tarii Romanesti.
Cetatea Poenari se afla la o distanta de 27 km de Curtea de Arges, pe un mic platou in varful Muntelui Cetatuia, la care se ajunge urcand 1.480 de trepte de beton, serpuite printr- o padure deasa de fag. in cheile Argesului, pe un munte stancos se zaresc ruinele cetatii, despre care se spune ca a fost construita de Vlad tepes. De fapt, acesta este cel care a reconstruit cetatea cunoscuta sub denumirea de Cetatea Poenari (dupa numele vechi al satului Poenari), ea fiind inaltata, probabil, in secolul al XIV- lea, ca loc de refugiu, de catre legendarul domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea varfului de stanca.
in secolul al XIII- lea, exista doar un turn din piatra bruta, dar, in secolul al XIV- lea, fortificatia a imbracat tot varful de stanca cu ziduri groase din piatra sparta, captusite in partile superioare cu caramida. Constructia nu putea adaposti decat o garnizoana de vreo 30- 40 de soldati si avea o forma alungita, ziduri groase de doi- trei metri si cinci turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Cu toate ca in "Letopisetul Cantacuzinesc" se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad tepes care, voind sa- i pedepseasca pe boieri si pe targoveti: "Cand a fost ziua de Paste, aflandu-se toti orasenii la ospete, iar cei tineri la hore, asa fara veste i-a inconjurat, iar pe cei varstnici i-a tras in teapa de a ocolit tot orasul cu ei, iar pe cei tineri cu nevestele lor, asa impodobiti cum erau, pe toti ia dus la Poenari, de au lucrat la cetate pana sau spart hainele de pe dansii ", se pare ca aceasta intamplare este legata doar de refacerea ei. Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului inainte de a pleca in Transilvania. Ea a fost una dintre fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462. O alta legenda spune ca Vlad tepes, in anul 1462, fiind incoltit si urmarit de ostile lui Mehmet II, s-a retras cu cativa osteni in interiorul cetatii Poenari. Turcii au asediat cetatea, au bombardat-o de pe muntele vecin - Pietraria- si i-au daramat zidurile. Voievodul a reusit sa fuga spre satul Arefu. Se spune ca acolo a intalnit sapte frati fierari, pe nume Dobrin, care la rugamintea lui Voda au schimbat potcoavele cailor punandu-le invers. Urmaritorii au fost astfel inselati si au luat-o in directia gresita, Vlad tepes reusind sa ajunga din nou in fruntea armatei sale. Lui Vlad tepes ii revine meritul de a fi intarziat, pentru cel putin sapte decenii, inaintarea armatelor otomane catre sudul si centrul Europei. Ultima restaurare a cetatii a fost facuta intre anii 1969 si 1972, cand sau consolidat si inaltat zidurile si sau construit trepte de acces care permit vizitarea in cele mai bune conditii a intregii fortarete.
O scara de beton urca de la poalele muntelui, din sosea, pana la ruinele cetatii, si de la inaltimea careia apare una dintre cele mai atragatoare privelisti, iar in ceata departarii se intrevad piscurile Fagarasului si plaiurile Iezerului si Papusii.
O alta legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care, stiind ca turcii sunt in apropiere si simtind ca nu mai are nici o scapare, sa urcat pe meterezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera turcilor. Apoi doamna tarii sa aruncat in prapastie, trupul zdrobindu- i- se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut a fost inrosit de sangele doamnei, acest lucru fiind vizibil si in zilele noastre.
Consider ca articolul este bine realizat, acesta continand date referitoare la legenda, asezare si constructie. Limbajul textului este unul accesibil, autorul folosind uneori expresii alese pentru a impresiona cititorul si pentru a-l trimite in lumea descrisa de el, alaturi de imaginile ilustrate referitoare la drumul care urca la cetate, cetatea, dar si imprejurimile acesteia. in urma citirii acestui articol, cred ca fiecare si-ar dori sa viziteze aceste locuri descrise mai sus.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.