Omologarea mijloacelor de transport

I Introducere

Analiza dinamicii dezvoltarii economico-sociale a Republicii Moldova, in ultimii cinci ani, a aratat o progresie stabila legata de cresterea relatiilor comerciale intre intreprinderi, precum si cresterea bunastarii populatiei. Acesti factori contribuie nemarginit la cresterea considerabila a parcului de autovehicule cu destinatie atat individuala, cat si comerciala. Activitatea economica a oricarei intreprinderi este strans legata de procesele transportarii diferitor marfuri, produse, materie prima s.a. Astfel rolul transportului capata o valoare decesiva in scopul asigurarii acestor procese. Specificul economiei nationale consta in faptul, ca ponderea dominanta fata de alte tipuri de transport o detine transportul rutier. Totodata autovehiculele, in general, prezinta anumite pericole pentru vietele umane, cat si pentru mediul inconjurator.

in aceste conditii apare necesitatea implimentarii normelor tot mai stricte ce vor reglamenta exploatarea mijloacelor de transport rutier.

De asemenea apare necesitatea de a majora numarul intreprinderilor specializate si echiparea lor cu utilaj special performant pentru infaptuirea controalelor tehnice, la nivel cuvenit, a diferitor tipuri de autovehicule.

in conditiile economiei de piata prestarea serviciilor de certificare si omologare este pusa pe seama intreprinderilor private, insa nu toate intreprinderile date detin pachetul necesar de documente normative pentru elaborarea unui proces tehnologic succesiv in domeniul certificarii si omologarii mijloacelor de transport. Afara de aceasta multe intreprinderi specializate in deservirea tehnica a mijloacelor de transport isi doresc implimentarea serviciilor de certificare si omologare, dar nu dispun de un program binedeterminat pentru atingerea acestui scop.

in prezenta lucrare este redat conceptul legislativ, notiunele generale si particularitatile specifice ale certificarii si omologarii mijloacelor de transport si procesu tehnologic general de activitate.

II. Principiile si notiunele generale ale activitatii de certificare si omologare

2.1 Legislatia in domeniul certificarii

Activitatile in domeniul certificarii produselor sint reglementate de Legea privind protectia consumatorilor,

Legea cu privire la standardizare,

Legea privind asigurarea sanitaro-epidemiologica a populatiei,

Legea privind protectia mediului inconjurator,

Legea privind calitatea in constructii,

Legea privind controlul asupra armelor individuale,

Legea privind apararea impotriva incendiilor,

Legea cu privire la protectia muncii,

Legea privind marcile si denumirile de origine a produselor, precum si de prezenta lege si de actele normative emise in baza acestor legi.

2.2 Scopurile certificarii

Certificarea se efectueaza in scopul:

a) crearii de conditii adecvate pentru activitatea agentilor economici pe piata Republicii Moldova, precum si pentru participarea lor la cooperarea economica, tehnico-stiintifica internationala si integrarea in piata mondiala;

b) asigurarii securitatii nationale, evitarii fraudelor, apararii drepturilor, protectiei vietii, sanatatii si averii consumatorilor, protectiei mediului;

c) protejarii pietei interne contra produselor de calitate inferioara si contrafacute;

d) concribuirii la alegerea competenta de catre consumatori a produselor;

e) confirmarii indicilor de calitate ai produselor, declarati de furnizori.

2.3 Sistemul National de Certificare

Sistemul National de Certificare reprezinta o structura organizatorica unica, capabila sa asigure conlucrarea tuturor participantilor la procesul de certificare conform principiilor si regulilor de efectuare si dirijare a activitatii de certificare.

Dirijarea si coordonarea activitatii de certificare se efectueaza de catre organismul national de standardizare - Departamentul Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie.

Functia organismului national de certificare o indeplineste Departamentul Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie.

Sistemul National de Certificare trebuie sa corespunda criteriilor generale ale ghidurilor Organizatiei Internationale de Standardizare si ale Comisiei Electrotehnice Internationale, standardelor europene si obiectivelor Organizatiei Mondiale a Comertului.

In cadrul Sistemului National de Certificare se efectueaza atit certificarea obligatorie (legala), cit si certificarea benevola. In domeniul certificarii obligatorii (legale) nu se admite activitatea organismelor de certificare care nu au sediu in Republica Moldova si care nu sint acreditate in modul stabilit de Sistemul National de Certificare.

Organismele de certificare ale subsistemelor de certificare, cu exceptia subsistemului de certificare igienica, sint obligate sa obtina autorizatie pentru activitatea de certificare obligatorie (legala) in modul stabilit de organismul national de certificare.

2.4 Notiuni principale

In sensul prezentei legi, sint utilizate urmatoarele notiuni principale:

certificare - procedura prin care o terta parte (o organizatie,

independenta de furnizor si de consumator) da o asigurare scrisa ca un produs corespunde conditiilor specificate;

certificare obligatorie (legala) - certificare a produselor intr-un domeniu reglementat legal, care asigura, cu un grad suficient de incredintare, ca un produs identificat in modul cuvenit corespunde' standardelor sau reglementarilor tehnice. Certificarii obligatorii (legale) sint pasibile produsele incluse in Nomenclatorul produselor supuse certificarii obligatorii (legale);

certificare benevola certificare a produselor, efectuata in exclusivitate din initiativa furnizorului sau a beneficiarului, inclusiv in baza prescriptiilor documentelor normative, contractului de furnizare a produselor sau in oricare alte prescriptii clar formulate. Certificarii benevole sint pasibile produsele neincluse in Nomenclatorul produselor supuse certificarii obligatorii (legale);

certificare igienica - procedura de studiu, efectuata de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat, in baza careia se confirma inofensivitatea marfurilor pentru beneficiari sau pentru mediu si se permite producerea (importul) si comercializarea lor;

certificare a personalului - procedura prin care un organism de certificare a personalului da o asigurare scrisa ca o anumita persoana este competenta sa activeze intr-un anumit domeniu;

sistem de certificare sistem cu reguli si proceduri proprii de dirij are, destinat certificarii conformitatii;

subsistem de certificare igienica - sistem de certificare, in cadrul-Sistemului National de Certificare, cu reguli si proceduri proprii de dirijare, coordonate cu Sistemul National de Certificare, destinat evaluarii igienice;

organismul national de certificare - autoritate a administratiei publice, imputernicita de Guvern sa elaboreze si sa implementeze politica de stat in domeniul certificarii;

organism de certificare - organism, indiferent de forma de proprietate, acreditat, in modul stabilit, pentru efectuarea certificarii conformitatii;

conformitate - indeplinirea de catre un produs a conditiilor specificate;

evaluare a conformitatii - examinarea sistematica a gradului (nivelului) de satisfacere de catre un produs a conditiilor specificate;

procedura de evaluare a conformitatii - orice procedura utilizata, direct sau indirect, pentru a determina gradul de respectare a prescriptiilor pertinente ale standardelor sau reglementarilor tehnice;

certificat de conformitate - document, emis in baza regulilor sistemului de certificare, care adevereste, cu un grad suficient de incredintare, ca un produs identificat in modul cuvenit corespunde, standardelor sau reglementarilor tehnice, normelor de exploatare inofensiva a obiectelor si tehnologiilor cu grad sporit de pericol;

certificat igienic - document emis de Serviciul Sanitaro-Epidemiologic de Stat in baza certificarii igienice;

marca nationala de conformitate - marca, protejata in modul stabilit, emisa si aplicata conform regulilor Sistemului National de Certificare , care adevereste, cu un grad suficient de incredintare, ca un produs identificat in modul cuvenit corespunde standardelor sau reglementarilor tehnice;

furnizor partea responsabila pentru produs, care poate confirma ca este asigurata calitatea cuvenita. Definitia se aplica producatorilor, distribuitorilor, importatorilor, montatorilor, prestatorilor de servicii etc.;

declaratie a furnizorului - document prin care un furnizor da o asigurare scrisa ca produsul furnizat (comercializat) corespunde conditiilor specificate;

laborator (centru) de incercari acreditat - laborator (centru) de incercari, indiferent de forma de proprietate, acreditat, in modul stabilit, pentru efectuarea incercarilor produsului in vederea.

certificarii in Sistemul National de Certificare;

organism de acreditare a laboratoarelor (centrelor) - subsistemului de certificare igienica organism abilitat de organismul national de certificare cu acreditarea laboratoarelor subsistemului de certificare igienica;

marca nationala de acreditare - marca, protejata in modul stabilit, emisa si aplicata conform regulilor Sistemului National de Certificare pentru a confirma acreditarea in Sistemul National de Certificare;

produs - rezultat al unor activitati sau al unor procese, care poate cuprinde servicii, utilaje, materiale procesate, software sau o. combinatie a acestora; poate fi material (ex., ansambluri sau materiale procesate) sau imaterial (ex., informatii sau concepte), sau poate fi o combinatie a acestora; poate fi intentionat (ex., o oferta pentru beneficiari) sau neintentionat (ex., un poluant sau efecte nedorite);

produse potential periculoase - produse care, in urma nerespectarii tehnologiei de productie, a regulilor de folosire sau a conditiilor de pastrare, pot deveni periculoase pentru beneficiari sau pentru mediu;

serviciu - rezultat al unor activitati interferente dintre furnizor si beneficiar, precum si al unor activitati interne ale furnizorului, in vederea satisfacerii necesitatilor beneficiarului;

Nomenclator - lista a produselor supuse certificarii obligatorii (legale), aprobata de organismul national de certificare;

expert - persoana care a obtinut, in modul stabilit, certificat de competenta pentru efectuarea de lucrari intr-un domeniu concret de evaluare a conformitatii;

auditor (in domeniul calitatii) - persoana care a obtinut, in modul stabilit, calificare pentru a ef.ectua auditul calitatii produselor.