Modificări de culoare ale dinților

Modificarile de culoare ale dintilor se mai numesc si discromii dentare si reprezint una dintre cele mai frecvente cauze pentru care pacientii apeleaza la un tratament estetic.

Clasificare:

▪ Dupa momentul instalarii discromiei:

▪ discromii primare, prezente in momentul aparitiei dintelui pe arcada

▪ discromii secundare, aparute dupa eruptia dintelui pe arcada.

Dupa mecanismul etiopatogenic, intalnim:

1. Discromii intriseci (endogene), cauzate de:

▪ schimbari de structura sau grosime ale tesuturilor dure dentare ( zone de hipoplazie a smaltului sau zone hipomineralizate)

▪ incorporarea de pigmenti in timpul formarii dintilor ( impregnarile tetraciclinice,fluoroza, porfiria)

▪ difuzia de pigmenti in resturile dure dentare, dupa formarea dintelui ( produsii de necroza din pulpa dentara, substante medicamentoase utilizate in endodontie)

▪ cauze necunoscute

▪ senescenta

▪ hemoragice

2. Discromiile exogene(extrinseci):

▪ pigmentatiile alimentare (clorhexidina utilizaa in apele de gura in combinatie cu taninul din alimentatie da nastere unei coloratii cu tenta maron)

▪ bacteriile cromogene salivare care pot duce la aparitia unei coloratii verzui la coletul dintilor sau o coloratie brun neagra, paralela cu linia coletului, foarte rezistenta la agenti chimici.

Impregnarile nicotinice, de culoare brun-neagra de pe fata linguala a dintilor.

▪ depozitele de tartru ce dau culorile brune la coletul dentar.

▪ depozitele alb-galbui de la coletul dintilor datorate igienii orale defectuoase.

▪ modificarile de culoare ale dintilor cu leziuni carioase simple si complicate.

▪ modificarile de culoare determinate de materialele de obturatie coronara (amagamul de argint), sau materiale de obturatie radiculara(iodoformul,argintul).

Dupa vitalitatea dentara, intalnim discromii la:

▪ dinti vitali

▪ dinti devitali

Modificarile de culoare determinate de tetraciclina

Modificarile de culoare apar la nivelul incisivilor si caninilor superior si inferiori, dupa administrarea de tetraciclina, incepand din luna a treia de viata intrauterina pina la varsta de 7 ani. Tetraciclina este acumulata mai putin in smalt, cea mai mare parte fiind acumulata in dentina. Coloratia dintilor si profunzimea ei este cu atat mai intense cu cat doza de tetraciclina administrate a fost mai mare.

Azi se accepta existenta a trei norme de discromii tetraciclinice:

▪ Forma usoara, cu o culoare galben deschis sau mai rar gri deschis, in treimea incizala a dintilor, care raspunde usor la trei – patru sedinte de albire in cabinet cu o cura de albire la domiciliu de patru saptamani.

▪ Formula moderata, care are nuante mai pronuntate de galben inchis pana la brun si cenusiu, fara localizare si limite precise, care dispare in mod normal in cinci – sase sedinte de albire in cabinet sau cinci – sase saptamani de albire la domiciliu.

▪ Forma severa, la care coloratia este intensa, gri deschis spre albastru sau cafeniu purpuriu, extinsa sub forma de benzi transversale, mai ales cervical, albirea avand efect pana la un punct, tratamentul fiind cel de fatetare directa sau indirecta cu compozit sau portelan.

Modificarile de culoare determinate de fluoroza

Modificarile de culoare determinate de fluoroza apar daca, in primii sapte ani de viata, copilul ingera o cantitate de fluor de peste 1 mg/litru de apa.

Coloratia se limiteaza la smalt, este bimaxilara si bilaterala, si dupa gravitate se clasifica in trei forme:

▪ Forma minora, in care smaltul apare patat cu zone albicioase, cretoase.

▪ Forma medie, in care apar pete cafeniu galbui.

▪ Forma severa, cu aparitia unor modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si se desprinde parcelar de pe dentina subiacenta.

In primele doua forme tratamentul este de decolorare, iar in forma severa se face fatetare.

Modificarile de culoare de cauze necunoscute

Sunt discromii dentare rare, care apar fara cauze aparente si care pot insoti unele boli cum ar fi:

▪ osteogeneza imperfetca, insotite de aparitia pe dinte a unor pete portocalii, de intindere variabila, care cedeaza la trei – patru sedinte de albire.

▪ icterul hemolitic

▪ avitaminoze (B,C,PP) cu coloratii dentare datorate tulburarilor vasculare consecutive.

▪ talasemia si eritroblastoza fetala.

▪ anemia hemolitica

▪ incopatibilitatea de Rh dintre mama si fat.