Elita politică

Cuvantul elita ne duce cu gandul la ceva bun, select, de categorie supe- ri- oara (elite fr. - cel mai bun, distinct). Fara indoiala aceasta este semantica si etimologia cuvantului dat. Atunci cand sensul cuvantului se ciocneste cu rea- litatile de ordin ideologic, aparitia conflictului este inevitabil. In fiecare om si in societate persista doua componente pe care nimeni nu le pune in discutie: partea buna si partea rea. Dupa Platon partea buna a omului este sufletul, iar rea - corpul si atunci e clar ce trebuie sa domine. Dar oamenii din nascare nu sunt egali si cat de mult nu ar protesta adeptii egalitarismului si ai demo- cratiei, separarea oamenilor in buni si mai putin buni este o categorizare dintre cele mai vechi timpuri.

Teoria elitelor ca disciplina stiintifica a aparut in secolul nostru. Sinonim termenului de elita, termenul de clasa politica a fost introdus in lexicul stiin- tific de catre savantul italian Mosca, iar insasi notiunea de elita o lanseaza con- cetateanul sau Pareto, intra in circulatie si este folosita in cercetarea clasei conducatoare datorita lucrarii lui Lasswell.

Desigur atat in teoria clasica cat si in stiinta politica contemporana ter- menul elita este tratat diferit. Dar cat de vasta nu ar fi diferentierea notiunii da- te, practic, fiecare exeget subliniaza caracterul select al persoanei ce apar- tine elitei. Dar acest caracter select difera in conformitate cu principiile ideale de re- crutare a elitei si cu predispozitiile axiologice corespunzatoare.

Daca facem o statistica a sensurilor pe care politologii si sociologii le atri- buie termenului elita obtinem o imagine pestrita. Pentru Pareto sunt per- soa- nele care detin indicii superiori in sfera sa de activitate si au atins un nivel inalt de competenta, in alta lucrare el scrie ca elita o constituie oamenii ,,care ocupa un statut inalt, corespunzator cu nivelul sau de influenta politica sau sociala" ,,asa-numita clasa superioara compune elita, aristocratia" ,,majori- ta- tea celor care o compun, dupa cum pare, poseda anumite calitati, nu contea- za bune sau rele, dar care asigura puterea". Conform parerii lui Mosca sunt oamenii cei mai activi din punct de vedere politic, minoritatea organizata ce realizeaza conducerea cu majoritatea organizata dupa Lasswell; oamenii cu simt superior de responsabilitate, dupa Ortega et Gasset; persoanele ce detin pozitiile de putere dupa Etzione; oamenii ce detin puterea formala in organi- zatii si institutii dupa Dye; persoanele carismatice dupa Weber etc.

Comparand aceste definitii, observam un amalgam de intelesuri si precum mentioneaza J.Sartori deosebim nu numai o multime de intelesuri, ci si un surplus de termeni: clasa politica, clasa diriguitoare, clasa conducatoare, elita elitei, elita conducatoare etc. Un astfel de surplus genereaza doar difuziuni, caci diferite denumiri sunt utilizate pentru a determina un singur concept si di- ferite concepte se determina printr-o singura denumire, deci ar trebui sa exp- licam continutul acestei notiuni care a patruns in limbajul stiintific, dar nu sa se caute noi termeni. Poate termenul introdus de Pareto nu este cel mai reusit, dar odata folosit nu trebuie sa ne limitam doar la semantica lui. De fapt cel mai des discutia se axeaza in jurul intelesului de elita drept o elita meritocratica sau functionala. Si o abordare si alta au neajunsurile lor; prima genereaza utopie, cea din urma tautologie. Runciman mentioneaza ca daca ,,elita condu- catoare o constituie totalitatea conducatorilor celor mai buni la fel ca elita jucatorilor de sah o constituie jucatorii performanti, sa afirmam ca elita trebuie sa fie compusa din conducatorii cei mai buni ar fi tautologie".

Pe de alta parte, daca elita include pe cei care detin pozitiile conducatoare, sa sustinem ca ei conduc de aceea ca poseda calitati corespunzatoare aproape nu corespunde adevarului. Nu putem spune ca la conducerea tarilor, sunt oamenii cu calitati deosebite morale, mintale etc. Practic in fiecare seara la TV ni se aduc la cunostinta episoade ,,picante" din viata con- ducatorilor si atunci multi vor fi de parerea ca noi nu avem o elita.

Discutia despre elita, schimbul elitei, calitatea ei, insasi termenul de elita atribuit la conducerea Moldovei, este oare elita postsovietica un strat social deja format sau se afla in proces de constituire nu inceteaza. Cum am putea noi sa numim elita, in sensul ei veridic, oamenii a caror conducere a dus la pauperizare, violenta, distrugerea putinului bun ce a mai ramas din fosta oran- duire, deci ei nu au capacitati mintale care ar putea genera schimbari calitative, atunci daca nu sunt destepti poate sunt un exemplu a moralei, dar nu, sunt corupti, fatarnici, se gandesc numai la punga proprie, binele general pentru ei este o notiune vida. Oare este corect sa-i numim elita sau mai just sa-i numim casta, clica, clan?

Dar astfel de situatie este nu numai in Romania, Moldova, ci si in restul tarilor si nu numai C.S.I., dar si in toata Europa, America etc. Citandu-l pe A.Camus ca o pu- tere buna este conducerea prudenta cu nedreptatea, atunci cum maica Tere- za (calitatile ei deosebite nu se pun la indoiala) ar dirija cu politica Statelor Unite dupa 11 septembrie 2001. Daca conform etimologiei cuvantului ii in-cludem in elita pe oamenii cu o morala la nivel inalt, e putin probabil ca in randurile lor vor intra oamenii politici, mai degraba vor nimeri asa oameni ca maica Tereza, Druta, Biesu, Cibotari, Mendeleev, Curceatov etc. Reflectiile ca noi in Moldo- va nu avem elita politica caci nu avem traditii, conducatorii sunt amorali, alogici etc., sunt rationamente axiologice si nu politologice. Daca are loc

1. Polis 1993, Nr.2, p.80

2. Runciman Social Science and Political Theory. - Cambridge 1999