Mendebilul

Mircea Cartarescu (n. 1956) este liderul recunoscut al noului val de scriitori cunoscu- i sub denumirea de "genera- ia 80", poet - i prozator postmodern prin excelen- a, care gase- te, paradoxal, spa- ii de manifestare literara chiar in campul mecanicist al zonelor urbane, in trairea fragmentara, terna, a omului modern.

Mendebilul este o carte aparuta in anul 2006. Ea con- ine trei povestiri- Ruletistul, Mendebilul - i Arhitectul, aparute - i in cartea Nostalgia, publicata pentru prima oara in 1989.

Despre aceasta carte, tradusa - i in limba franceza, Alain Bosquet scria ca Mircea Cartarescu se situeaza in "domeniul terorii triumfale", in timp ce Ov. S. Crohmalniceanu adauga: "Sunt proze fantastice, cum nu s-au mai scris in literatura romana de la Eminescu incoace Imagina- ia lui Cartarescu lucreaza incitata de imensita- ile astronomice, marile analogii universale, doctrinele ezoterice - i teoriile - tiin- ifico-fantastice, miturile umanita- ii - i activita- ile ascunse ale incon- tientului, reprezentand, de altfel, prologul sec- iunilor, in al carei cuprins se regase- te - i opera "Mendebilul" - i pe post de epilog, "Arhitectul".

Ruletistul

Debuteaza cu doua versuri din Eliot: "Daruie- te, Doamne, pacea Israelului/ Celui care are optzeci de ani - i niciun viitor pe pamant". Urmeaza o scurta introducere, ca o privire sumara atat in trecut cat - i in prezent, dar - i o ambigua viziune anticipativa asupra viitorului sau ca om, dar mai ales ca scriitor. O invoca- ie retorica, adresata catre "nimeni", deschide povestirea in sine. Astfel, naratorul - ese cu panza cuvintelor, pe suportul experien- ei proprii, povestea Ruletistului, pe care, in cursul relatarii, o analizeaza, urmarind indeaproape evolu- ia diabolica a personajului.

Ruletistul este mai intai infa- iat ca un be- iv mediocru, neavand altceva pe lume decat ghinionul sau neverosimil, atat de notoriu in barurile ora- ului. Jocul ruletei este - i el prezentat in simplitatea lui matematica - i logica, dar - i in complexitatea lui spirituala. E simplu: oameni, pariind sume exorbitante impotriva vie- ilor altor oameni. Jocul este dirijat de un patron, sponsorizat de ni- te ac- ionari - i jucat de catre un ruletist. Acesta din urma, din pricina revolverului incarcat cu un glonte din ase, are cinci anse din ase sa traiasca, - i doar una sa moara. Aici intervine, - i schimba regulile jocului, "Ruletistul cu majuscula". Dupa primele patru rulete, era atat de faimos in lumea subterana a ruletei, pe cat era de bogat.

Decide sa organizeze o "edi- ie" speciala de Craciun, in care alimenteaza revolverul cu doua gloan- e din ase. - i supravie- uie- te. Pe masura ce numarul gloan- elor cre- te, ansele de supravie- uire scad. De la doua la trei, patru, la cinci - i in cele din urma la ase cartu- e anse de via- a - zero. Cu toate acestea, Ruletistul supravie- uie- te impotriva tuturor anselor. Un an mai tarziu, legenda care a perfec- ionat, - i in acela- i timp a distrus jocul ruletei, moare. Ironic, "nu de glon- , dar de revolver". Ruletistul inceteaza din via- a in urma unui atac de cord surnit in timpul tentativei de jaf asupra sa.

Pe scurt, Ruletistul cartarescian, un jucator al extremelor, supravietuieste unei supralicitari a sanselor la celebrul joc exterminator, sfidand legile statisticii, dar nu si pe cele ale fictiunii, cum ne incunostiinteaza un personaj martor, care ajunge la concluzia ca atat Ruletistul, cat si toate celelalte personaje sunt produsul unui alt mind game, sunt fictiuni care traiesc in eternitatea cartii si a lecturii. Naratorul conchide ca Ruletistul, posesorul unui ghinion total care se reflecta si in infatisarea sa modesta, castiga printr-o stranie dedublare. Dorind sa se sinucida si urmarit de ghinionul sau funest, pierde in fata singurului sau adversar, el insusi. Continui jocul, plasand strategia aceasta in mintea unui alt personaj, Mircea Cartarescu, care mizeaza pe toate punctele sale slabe, pe tot ce este vulnerabil in el - si iti trebuie mult curaj sa te deschizi lumii, sa te eviscerezi, asa cum o face el.

Titlul povestirii Mendebilul pare a fi o replica a reprezentantului lumii obisnuite, care nu mai reuseste sa acceada la realitatea sublima, ultima, transcendenta. Chiar scriitorul marturiseste: "Visez enorm, colorat in dementa, am in vis senzatii pe care nu le incerc niciodata in realitate." Scriitorul pare prins de 4