Cand spunem Biserica, imediat trebuie sa se iveasca pe orizontul realitatii noastre noetice, cuvantul Euharistia. Euharistia, aceasta Taina a imparatiei dupa renumita expresie a parintelui Alexander Schmeman, reprezinta acel pilon pe care se fundamenteaza aceasta intreaga institutie teandrica.
Taina euharistiei constituie prin excelenta descoperirea insasi a bisericii si nu o taina printre celelalte taine ale bisericii.
Am ales acest generic, deoarece marele retor antiohian Sf. Ioan Gura de Aur, era chemat des sa vorbeasca despre Euharistie Fiind pus in situatia de a explica Sfanta Scriptura poporului, el o facea intr-un mod destul de specific. Specificitatea talcuirii sale, rezida in felul aprins al comunicarii sale, cat si in frecventa deasa a ermineuticii pasajelor euharistice. Interesanta remarca face eminentul teolog al sec. XX, John Meyendorff si anume ca Sf. Ioan Gura de Aur nu a apartinut epocii sale. Adica, ermineutica sa scripturala, apartinea mai mult secolelor anterioare vietii lui, daca e sa o comparam cu cea a unor cercuri teologice in care deja se facea prezenta destul de mult influenta conceptiilor platonice, origeniste si neoplatonice
Conceptia hrizostomica asupra Tainei Euharistiei, a fost una treaza teologic, fara mistificari si dezvoltari eronate cum au inceput sa apara mai apoi, bunaoara in corpusurile areopagitice. El a fost aproape in invatatura euharistica de cea a Sfintilor Ignatie Teoforul, Irineu al Lyonului si altii. Biblismul abordarii teologice a temei euharistice, se datoreaza si faptului ca el a apartinut scolii de exegeza antiohiene. Sf. Ioan Hrisostom a urmat cursurile de exegeza a lui Teodor de Mopsuestia. Dar intr-un anumit mod, el a evitat invataturile gresite ale profesorului sau, care ulterior a fost condamnat ca eretic.
Marele retor antiohian vorbeste despre euharistie in modul urmator : ,, Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, deschizand credinciosului portile Imparatiei Cerurilor devine deja aici pe pamant izvor de sfintire si mantuire : Aceasta trapeza este putere pentru sufletul nostru, intarirea inimii, temei pentru incredere, nadejde, mantuire, lumina, viata. Trecand dincolo (in Imparatia lui Dumnezeu, nota trad.) cu aceasta jertfa, noi cu o mare indrazneala vom intra in locasurile sfinte, ca si cum am fi paziti din toate partile cu o arma de aur. Dar de ce vorbesc eu de viitor ? Aceasta taina si aici iti face pentru tine pamantul, cer "
Dar spectrul analizei in acest comunicat, se va indrepta mai mult spre problema impartasirii mai frecvente in opera hrisostomica. Patriarhul cetatii constantiniene a fost un adevarat campion al indemnului la o impartasire continua cu Sfintele Taine.
Deschizand niste paranteze, se cere imperativ de mentionat ca aceasta topica teologica, ar fi foarte bine de a fi adusa in discutie in zilele noastre, pe bancile departametelor specializate ale mitropoliilor din spatiul Republicii Moldova.
Sf. Ioan traia intr-o perioada in care deja impartasirea la fiecare liturghie nu mai era privita ca firescul vietii in biserica. Odata cu intrarea in masa a populatiei de diferite culte in biserica, constiinta eshatologica si eccleziologica a crestinilor se pierdea. Tot mai mult isi facea loc asa numita ecleziologie terapeutica initiata de teologii alexandrini Origen si Clement al Alexandriei Aceasta ecleziologie, lasa un con de umbra asupra Euharistiei si punea un foarte mare accent pe lupta cu patimile. Desigur lupta cu patimile isi are rolul sau extrem de important in viata unui crestin, dar mereu totusi se cere a fi articulata cu viata euharistica a bisericii.
Asadar, marele Ioan neostenit indemna poporul lui Dumnezeu asa numitul - - - - - - - - - - - - - - la o impartasire continua spunand : ,, In zadar se face jertfa in fiecare zi, in zadar stam in preajma jertfelnicului ; nimeni nu se impartaseste. Acestea vi le spun nu ca sa va impartasiti pur si simplu, ci ca sa va faceti vrednici. Nu esti vrednic de jertfa, nici de Impartasire? Dar atunci nu esti vrednic nici de rugaciune. Auzi diaconul care sta si zice : Cat sunteti in penitenta rugati-va ! Toti cati nu se impartasesc sunt in penitenta, ce mai stai? Daca esti dintre cei ce sunt in penitenta nu trebuie sa te impartasesti, caci cine nu se impartaseste e dintre cei ce sunt in penitenta. Pentru ce spune : Apropiati-va cei ce nu puteti, sa va rugati!, iar tu stai cu insolenta ? Iar daca nu esti dintre acestia, ci din cei ce pot sa se impartaseasca, cum de nu te ingrijesti sa faci asa ? Oare acest lucru nu e nimic pe pamant? Observa rogu-te! Este o masa imparateasca, ingeri slujesc acestei mese, e de fata insusi Imparatul, si tu stai gura casca" Observam din textul de mai sus, puterea cuvantului Sfantului Parinte si in general cuvintele intregii opere a ierarhului Ioan il tradeaza ca a facut ucenicia la marele profesor de retorica Libaniu.
1. Bunea, Pr. Ioan, Predici la duminici si sarbatori, Cluj-Napoca, 1983.
2. Schmemann, Alexandru, Euharistia- taina imparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1984.
3. Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, traducere Pr. Dumitru Fecioru, Bucuresti, 1994.
4. Idem, 64 de cuvinte sau predice, traducere Episcop Melchisedec Stefanescu, Ed. Buna Vestire, Bacau, 1997.
5. Idem, Cuvinte la praznice imparatesti, traducere Pr. Dumitru Fecioru, Bucuresti, 1942.
6. Sfantul Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicesti, traducere Pr. Constantin Cornitescu, vol. 34, P.S.B., 1992.
7. Sfantul Nicodim Aghioritul, Impartasirea continua cu Sfintele Taine, Ed. Deisis, Sibiu, 2006.
8. Sfantul Vasile cel Mare, Poeme dogmatice, traducere Pr. Gheorghe Tilea, in Glasul Bisericii, nr. 5-6, 1971.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
