Organizarea Bisericii în primele cinci veacuri creștine

Introducere

Structura organizatorica a Bisericii constituie o preocupare actuala pentru teologia biblica si dogmatica, pentru istoria bisericeasca, ca si pentru dreptul bisericesc, datorita crizei in care a ajuns organizarea bisericeasca in decursul vremii si in actualitate, datorita urmarilor firesti ale dezvoltarii vietii bisericesti, care nu trebuie sa duca nici la indepartarea de temeiurile biblice ale Bisericii si nici la nesocotirea randuielilor vechi canonice inscrise in canoane sau in obiceiul de drept. Pentru a se putea aprecia, in lumina elementelor de mai sus, o organizare bisericeasca, este necesar sa se cunoasca in elementele sale esentiale vechea organizare a Bisericii si apoi sa se vada modul in care a procedat cel dintai Sinod Ecumenic la confirmarea unor randuieli vechi de organizare si la modificarea si completarea altora Organizarea Bisericii, fixata in principiile ei fundamentale de Mantuitorul Iisus Hristos si practicata de Sfintii Apostoli, s-a precizat in decursul timpului, prezentandu-se din ce in ce mai dezvoltata. Organismul bisericesc apare la inceput simplu, dar cuprinzand in sine, chiar de la intemeiere, toate elementele necesare unei dezvoltari progresiveificarea si completarea altora.

2.Intemeierea Bisericii crestine

in Noul Testament nu se gaseste expus un plan de a constitui crestinismul ca o "societate crestina", paralela sau suprapusa statului, nici ca un sistem filosofic sau religios particular. Comunitatea crestina apare ca "ekklesia tou Theou" , adunarea celor chemati de Dumnezeu, uniti prin aceeasi credinta, iubire si nadejde, in care si prin care Dumnezeu cel viu patrunde in viata reala a oamenilor pentru a-i stramuta intr-o alta ordine de existenta. Biserica isi are originea in initiativa si chemarea lui Dumnezeu si nu se inventeaza, nu se creeaza ca o asociatie publica voluntara.

La inaltarea Mantuitorului la ceruri, credinciosii Lui formau doua grupuri: unul la Ierusalim, in numar de 120 (Fapte 1, 15), si altul in Galileea, peste 500 (I Cor. 15), cu totii asteptand <<sa fie botezati cu Duhul Sfant>> (Fapte 1, 5).

La Ierusalim, Apostolii s-au suit impreuna cu Fecioara Maria in incaperea de sus, unde se adunau de obicei, si au completat numarul lor, alegand prin sorti, in locul lui Iuda Iscarioteanul, pe Matia, unul dintre credinciosii care urmarisera tot timpul cuvantul si activitatea Mantuitorului (Fapte 1, 26).

La originea Bisericii crestine, infiintata de Sfintii Apostoli dupa invatatura si puterea Mantuitorului, sta un fapt extraordinar: pogorirea Sfintului Duh asupra lor. Dupa zece zile de la inaltarea Mantuitorului la ceruri, la sarbatoarea Cincizecimii, Apostolii se aflau cu totii impreuna in acelasi loc si asupra lor s-a pogorat puterea Duhului Sfant in forma de <<limbi ca de foc, care au sezut pe fiecare dintre ei>> (Fapte 2, 3) si le-a daruit puteri si haruri supranaturale pentru indeplinirea misiunii lor dumnezeiesti in lume. <<Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai>> (Fapte 2,4).

in urma acestui eveniment extraordinar, Sfantul Apostol Petru, plin de curaj si indrazneala, a tinut multimii de iudei si de prozeliti, adunati cu ocazia praznicului Cincizecimii la Ierusalim, o cuvantare inflacarata, in care avem un tip de predica apostolica. El le-a binevestit ca Isus Nazarineanul, cunoscut de ei prin puterile, minunile si semnele pe care le-a facut Dumnezeu prin El, pe care ei L-au omorat, a inviat, s-a inaltat la ceruri si a implinit fagaduinta primita de la Tatal de a revarsa asupra lor Duhul Sfant (Fapte 2, 22-33).

Prin Iisus Hristos s-au implinit profetiile mesianice. Pe acesta, Dumnezeu L-a facut <<Domn si Hristos>> (Fapte 2, 36). Iar ei, auzind acestea, <<patrunsi la inima>>, s-au pocait de pacatele lor si au primit botezul in ziua aceea <<ca la trei mii de suflete>> (Fapte 2, 37 si 4, 31).

Astfel a luat fiinta, la Ierusalim, prima comunitate crestina constituita din iudei si prozeliti din Palestina si din imprastiere. Iar ei <<staruiau in invatatura Apostolilor si in comuniune, in frangerea ainii si in rugaciuni>> (Fapte 2, 42).

Acesti primi crestini continuau sa mearga la templu, pentru rugaciune, dar constituiau o comunitate proprie, avand un cult special, frangerea piinii in casa (Fapte 2, 46).

Un suflu de pietate si de curata dragoste frateasca unea pe toti credinciosii, caci toti <<staruiau intr-un cuget si intru curatia inimii>> (Fapte 2, 46).

Credinciosii primei comunitati crestine au reusit sa realizeze benevol si partial comunitatea bunurilor. Caci <<aveau toate in comun>>, iar cei care aveau bunuri si averi le vindeau si <<le imparteau tuturor, dupa cum avea fiecare nevoie>> (Fapte 2, 44-45; 4, 35).

Levitul Iosif din Cipru, numit de Apostoli Barnaba (fiul mangaierii), unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lor, si-a vandut tarina din Cipru, iar banii i-a pus la picioarele Apostolilor.

In viata admirabila a primei comunitati crestine, se descopera curand si prima umbra. Sotii Anania si Safira, voind sa faca opera de caritate crestina, dupa ce au

***Biblia sau Sfanta Scriptura,Editura Institutul Biblic si de Misiune al BOR,Bucuresti,1993;

1.Alexiev,arh., Serafim, Rabdarea talcuire la rug Sf Efrem Sirul, Sofia Bucuresti ,2007;

Cuviosul Paisie Aghioritul ,Cuvinte duhovnicesti,in Patimi si virtuti, volumul V,Editura Evanghelimos,Bucuresti ,anul 2007;

2.Diodoh al Foticeii,Definitii,in Filocalia volumul I , Editura Humanita,2008;

3.Isihie Sinaitul ,Cuvant despre trezvie si virtute ,in Filocalia volumul IV ,Editura Humanita,2008;

4. Marcu Ascetul ,Despre legea duhovniceasca,in Filocalia Sfintelor nevointe ale desavarsirii,volumul I,Editura Humanita,2008;

5. Monahul Moise ,Marturi despre Valeriu Gafencu,in Sfantul inchisorilor,Editura Reintregirea,Alba Iulia,2007;

6.Sfantul Antonie cel Mare,invataturi despre viata monahala,in Filocalia volumul I, Editura Humanita,2008;

7.Sfantul Isaac Sirul,Cuvinte despre nevointe ,in Filocalia volumul X ,Editura Humanita,2008;

8. Sfantul Isaac Sirul,Prin necazuri cunoastem pe Dumnezeu,in Despre ispite ,intristari ,dureri si rabare.Traducere din limba greaca de Ieroschim.stefan Nutescu ,Schitul Lacu-Sfantul Munte Athos, Editura Evanghelimos,Bucuresti 2007;

9. Sfintii Varsanufie si Ioan Scrisori duhovnicesti ,in Filocalia volumul XI,Editura Humanita,2008;

10.Petcu,Liviu si Herea Gabriel, Lumina din inimi spiritualitate isihasta in traducerea si talcuirea parintelui staniloae,antologie tematica alcatuita ca teza de licenta sub indrumarea Ip s Daniel Mitropolitul Moldovei si Bucovinei,Editura Trinitas, Iasi,2003;

11.Teolept al Foticeei,Cuvantul lui Teolipt Despre lucrarea cea ascunsa intru Hristos,in Filocalia volumul VII,Editura Humanita,2008;

12.Talasie Libanul,Despre dragoste ,in Filocalia sau culegere din scrierile Sfintilor Parinti cari arata cum se poate omul curati,lumina si desavarsi, Editura Humanita,2008.