Antropologia Creștină

Antropologia crestina este invatatura despre om intemeiata pe Revelatia dumnezeiasca. Trei sunt temele principale ale antropologiei crestine: originea omului, constitutia fiintei omenesti si menirea omului.

Antropologie este cuvant de provenienta greceasca (antropos) ce inseamna ,,om". Deci antropologia este si partea ce se ocupa cu studierea creatiei omului si a starii lui dupa creare.

Omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile pamantului, el este incheierea si coroana creatiei. Dupa natura lui dubla, trup material si suflet spiritual , omul apartine si lumii materiale si celei spirituale, el aflandu-se la intretaierea dintre ele si constituind o impreunare a acestora, ,,o lume mica", microcosmos, ,,chip al lumii celei mari", al macrocosmosului (Mart. Ort. I; 18). Astfel, atat prin structura sau constitutia fiintei lui, cat si prin demnitatea si rostul lui in lume, omul este de la inceput ridicat deasupra tuturor celorlalte fapturi pamantesti.

Dupa cum am spus crearea omului a fost ultima lucrare ce a incheiat sirul ,,Zilelor Creatiei" ca o incununare a tuturor celor create de Dumnezeu, caci dupa cum o marturisesc Sfintele Scripturi dupa ce Acesta a creat omul s-a odihnit (Fac. II; 2) fiind multumite de toate cate facuse considerandu-le ,,bune foarte" (Fac. I; 31). Dintre toate fapturile create de catre Dumnezeu, omul a fost o creatura aparte, acesta fiind incununat cu ratiune de a gandi, lucru ce la facut sa fie diferit de celelalte creaturi.

2. originea omului.

Ca toate fapturile, omul isi are originea la Dumnezeu, dar pe cand celelalte fapturi apare prin simpla exprimare a vointei divine, ,,sa fie"(Fac. I) omul este creat dupa sfat dumnezeiesc si prin lucrare directa, nemijlocita, a lui Dumnezeu Insusi. ,,si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie"(Fac. I; 26-27)

Omul, ca ,,micsorat doar cu putin decat ingerii" (Ps. VIII; 6) pe scara creatiei, vine indata dupa ingeri, si fata de toate fiintele pamantesti si sensibile ocupa locul intai si cel mai inalt. Deci, cum a provenit el? In ce fel e natura lui si in ce consta superioritatea lui fata de natura tuturor fiintelor pamantesti, si care este menirea lui? La toate aceste intrebari, Revelatia ne da raspunsuri, desi scurte, totusi foarte lamurite si indestulatoare. Dupa descrierea lui Moise, indata ce au fost create toate fapturile pamantului, Dumnezeu creeaza pe om (Fac. I; 26-27).

Deja, sfatul lui Dumnezeu inainte de crearea omului care n-a avut loc la crearea celorlalte fapturi pamantesti, arata clar, pe de-o parte ca in crearea omului era sa se arate o anumita activitate creatoare a lui Dumnezeu deosebita de cea aratata la crearea intregii lumi vazute, iar pe de alta parte, ca in urma acestei activitati creatoare era sa apara o anumita fiinta deosebita de toate celelalte fiinte ale pamantului. Apoi, marturia ca in sfatul lui Dumnezeu a fost hotarat a se crea omului dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ca el a fost intr-adevar creat dupa chipul lui Dumnezeu, ne intareste mai mult in ideea ca omul e cea mai deosebita creatura de pe pamant, pasa de Creator mai presus de toate fapturile pamantului. E drept ca scriitorul Facerii nu explica amanuntit