Psihoanaliza

Ce este psihanaliza? Psihanaliza este o metoda de investigare a proceselor mentale, inaccesibile prin alte mijloace. Totodata, ca urmare a acestei investigari interioare, psihanaliza este si o metoda de tratament a tulburarilor nevrotice.

Ca tehnica terapeutica, psihanaliza difera de psihiatrie si de psihoterapie in general prin aceea ca stipuleaza existenta unui inconstient psihic si insista asupra analizei si asimilarii inconstientului ca procedeu terapeutic.

Psihanaliza s-a intemeiat treptat pe baza observatiilor si cercetarii clinice, insotite de reflectii si teoretizari privind structura aparatului psihic, dinamica proceselor mentale, refulare, rezistente, regresiune mentala etc.

Definitia psihanalizei mai include si cunostintele dobindite in urma cercetarii si analizei inconstientului psihic. Aceste cunostinte s-au constituti trepat intr-o noua stiinta numita psihanaliza.

Psihanalitice sint si aplicatiile psihanalizei la studiului fenomenelor sociale, culturale, religioase etc. in acest din urma aspect, care pretinde la o reevaluare a mecanismelor si sensurilor culturii, psihanaliza a penetrat in constiinta publicului larg dincolo de limitele ei terapeutice.

Psihanaliza s-a nascut in Viena sfirsitului secolului al XIX-lea si s-a propagat prin aportul discipolilor freudieni si dizidenti care, mai mult sau mai putin fideli teoriilor freudiene initiale, au dat nastere unor curente si scoli de psihanaliza cu nuantari diferite. Asa este cazul psihologiei analitice forjate de C.G.Jung sau psihologiei individuale constituite de Alfred Adler.

Freudienii

Istoria psihanalizei a fost marcata de numeroase rupturi surprinzatoare. Din momentul in care Freud a inceput sa se inconjoare de colaboratori s-au nascut si disensiunile. Multi din aderentii sai infocati, la inceput, au ridicat, ulterior, obiectii la teoriile psihanalitice stabilite de Freud si si-au format chiar propriile scoli, asa cum a fost cazul cu Alfred Adler (psihologia individuala) si C. G. Jung (psihologia analitica).

Primele devieri de la linia freudiana, Adler si Stekel, cit si banuiala ca C.G. Jung va face si el pasul decisiv spre ruptura, l-au convins pe Ernest Jones sa propuna infiintarea unui grup de psihanalisti credibili si fideli in jurul lui Freud, ca un soi de "batrina garda".

Propunerea a fost facuta la Viena, intr-o discutie cu Ferenczi, in anul 1912. intr-o scrisoare datata 30 iulie, acelasi an, Jones i-a dezvaluit si lui Freud intentia sa care a fost aprobata.

Pe linga Jones si Ferenczi, "comitetul" de sustinatori loiali i-a admis ca membri pe Rank, Sachs si Abraham. Eitingon a devenit cel de-al saselea membru in 1919, la propunerea lui Freud. Grupul s-a dizolvat dupa 20 de ani de la infiintare.

Dizidentii

Sint personalitatile care au contribuit initial la propagarea miscarii psihanalitice freudiene. Ulterior, la diferite date, ei s-au retras din miscare, datorita unor divergente teoretice si practice. Unii dintre ei si-au creat propriile scoli, cum este cazul psihologiei analitice (C. G. Jung) si psihologiei individuale (Alfred Adler).

Psihanaliza, elemente ale doctrinei si practicii psihanaltice, se regasesc in curentele terapeutice moderne, in diverse forme si amestecuri.

Psihanaliza este mai intii de toate o metoda psihoterapeutica. Ea trateaza afectiuni nevrotice, utilizind "metode" spcifice. Chiar daca multa lume ignora sau uita acest lucru, trebuie spus ca psihanaliza a debutat pe tarim clinic si a avut ca scop, in viziunea lui Freud, tratarea afectiunilor nevrotice.

Specificul psihanalizei, insa, care difera de celelalte forme de psihoterapie atit prin orientare teoretica, cit si prin actiune clinica, a impus sarcina dificila a investigarii si analizei inconstientului psihic, conducind in chip logic la necesitatea forjarii unor instrumente de investigatie care constituie, in realitate, suma descoperirilor ei revolutionare pe tarimul practicii terapeutice.

Aceste "instrumente", preluate astazi si de alte metode psihoterapeutice ambitioase - desi nu cu acelasi succes - sint urmatoarele:

Anamneza - care calchiaza, pina la un punct, anamneza clasica, cunoscuta din practica medicinei obisnuite. Adeseori interpretarea evenimentelor biografice relatate in timpul curei psihanalitice este suficienta pentru a putea stabili cadrul nevrotic al psihopatologiei individului;

Asociatiile libere - inventia cea mai surprinzatoare a lui Sigmund Freud si adeseori neglijata chiar de psihanalisti. Colectarea asociatiilor libere produse de pacient permite un acces direct la problematica lui psihica, intima, si totodata ofera analistului o imagine vie a etiologiei nevrotice a analizatului;

Interpretarea actelor ratate - o alta contributie epocala a "parintelui psihanalizei". Pentru cei mai multi dintre noi "actele ratate", cum sint de pilda lapsusurile de tot felul, nu au nici o semnificatie contextuala pentru viata noastra psihica. Freud este primul care a sesizat logica "actului ratat", pornind de la premisa, confirmata in practica, a determinismului tuturor manifestarilor noastre psihice;

Interpretarea viselor - un subiect care asuma in psihanaliza directii specifice de abordare;

Analiza (interpretarea) simbolurilor - in aceeasi maniera specifica psihanalizei, simbolurile - fie cele onirice, fie cele legate de situatii arhetipice - contribuie, prin interpretarea lor, la lamurirea etiologiei nevrotice.