Abordarea problematicii psihologiei militare romanesti la inceputul mileniului III presupune o atenta analiza a devenirii ei ca stiinta, in general, dar si ca stiinta militara, in special pentru studiul de fata, un astfel de demers ar fi mult prea vast si, in consecinta, ne vom centra atentia doar pe cateva momente mai semnificative ale evolutiei psihologiei militare romanesti.
Mai mult, incercarea de abordare istorica a psihologiei militare romanesti, pentru a reliefa prezentul ei la inceputul mileniului al treilea, presupune cu necesitate referiri consistente in cel putin doua planuri esentiale, teoretico-metodologic si structural-actional.
Din perspectiva construirii statutului sau ca stiinta, psihologia militara romaneasca se fundamenteaza pe o tripla conditie de intemeiere:
a) ontologica, prin care isi defineste si delimiteaza un sistem de referinta obiectual;
b) epistemologica, prin realizarea unui sistem de concepte, principii si ipoteze proprii;
c) metodologica, prin identificarea si operarea cu un sistem de metode, tehnici si procedee de cercetare specifice.
Totodata, din perspectiva idealurilor, scopurilor, obiectivelor si finalitatilor sale, psihologia militara romaneasca trebuie acceptata si inteleasa ca o aplicatie preponderent practica si actionala realizata prin si de catre structurile sale organizational-militare.
.
Despre trecutul psihologiei militare rominesti
Ca element al trecutului, psihologia militara romaneasca isi trage seva din incercarile efemere ale unor vizionari romantici care au sperat sa construiasca, in vremuri tulburi pentru tara, structuri organizatorice de psihologie militara, in scopul eficientizarii procesului de instruire a trupelor.
Inceputurile psihologiei militare romanesti, ca domeniu al stiintei, se origineaza la cumpana secolelor XIX-XX. Primele informatii cu valoare istorica militara le avem din anul 1899 cand Marcu Campeanu prezinta la Paris conferinta cu tema ,,Psihologia multimii inarmate". De asemena, acelasi autor, in anul 1902, publica prima carte de psihologie militara, intitulata sugestiv ,,Incercari de psihologie militara individuala si colectiva".
In plan international, perioada Primului Razboi Mondial si cea imediat urmatoare accelereaza preocuparile in domeniul psihologiei militare, mai ales sub aspectul selectionarii personalului. Armata Romana se inscrie alaturi de armatele Frantei, Germaniei, Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii printre putinele armate ale vremii in care se initiaza selectia personalului militar pe baze psihologice. Astfel, in Romania anului 1918, doctorul militar Victor Anastasiu introduce, pentru prima data in armata romana, selectia si controlul medical al personalului navigant.
In paralel cu preocuparile experimental-aplicative ale psihologiei militare se dezvolta si o intensa activitate publicistica. Putem spune ca, in primele trei decenii ale sec. XX, psihologia militara se dezvolta mai ales sub forma didactic-pedagogica, de popularizare si de experimentare.
In anul 1922, la Bucuresti, apare lucrarea ,,Aspectul psihologic al razboiului" de C. Caracostea, iar in anul 1933 vede lumina tiparului lucrarea ,,Contribu?ie la psihologia si psihopedagogia militara" de G. Preda si S. Coman.
In anul 1932, neobositul practician Constantin Atanasiu aplica primele probe psihologice militarilor dintr-un regiment de infanterie si altul de artilerie.
La 10 mai 1934, in cadrul scolii Pregatitoare de Ofiteri Bucuresti, a fost infiin?at Laboratorul de Psihologie si Pedagogie Aplicata, iar la 13.11.1936, sub indrumarea Institutului de Psihologie din Cluj, s-a infiin?at pe langa fiecare liceu militar un serviciu psihologic. In anul scolar 1937-1938, alaturi de examenul obisnuit de admitere pentru liceele militare, s-a introdus si examenul psihologic ,,care sa puna temei nu pe cunostintele pe care le poseda elevul, ci pe insusirile lui native, de inteligenta".
In perioada 1938-1942, apare revista ,,Spirit Militar Modern" fondata de generalul Constantin Atanasiu si profesorul Gheorghe Zapan, iar in anul 1939, apar patru numere din publicatia "Jurnalul de psihologie militara" al capitanului Alexandru Chiappella.
In anul 1939, prin lucrarea sa "Avem nevoie de un institut psihotehnic militar", generalul V. Mitrea arata ca ,,Natiunile mici ... nu pot sa treaca cu succes examenul suprem al unui viitor razboi, decat printr-o pregatire cu mult superioara. Ele trebuie sa profite cu toata energia de progresele tuturor stiintelor care ajuta la pregatirea trupelor. Psihologia este una din aceste stiinte si aplicatiile ei pot fi folosite cu bune rezultate...".
Ca urmare a numeroaselor eforturi intreprinse de o serie de militari cu straluciri de geniu, la propunerea Sectiei a 5-a Instructie din Marele Stat Major, la 1 aprilie 1940, a fost infiintat Institutul Psihotehnic Militar in cadrul Academiei Militare, dar acesta a functionat doar pana in anul 1941.
Conducerea militara, din dorinta de a accelera procesul de instruire a trupelor impus de ritmul implacabil al desfasurarii celui de-al Doilea Razboi Mondial, a solicitat, in perioada 1943-1944, Laboratorului de psihologie experimentala al Universitatii din Bucuresti efectuarea unor examene psihologice tuturor elevilor scolilor de ofiteri si subofiteri activi si de rezerva din tara, adica 25.497 elevi din 57 de scoli militare. Concluziile rezultatele au fost puse la dispozitia Marelui Stat Major pentru a se lua masurile necesare perfectionarii invatamantului militar din vremea respectiva.
O retrospectiva istorica asupra psihologiei militare trebuie sa remarce preocuparile in domeniu avute de catre o pleiada de corifei ai Armatei Romane din perioada interbelica, astfel: generalul C. Harjeu, generalul I. Jitianu, generalul C. Dragu, generalul R. Rosetti, col. A. Locusteanu, col. C. Cepleanu, col. C. Manolescu, mr. C. Atanasiu, mr. I. Cernaianu, cpt. I. Popescu-Sibiu, cpt. M. Petala, cpt. C. Radulescu, cpt. G.A. Dabija.
De asemenea, apreciem ca in dezvoltarea unei autentice psihologii militare s-au implicat si numeroase personalitati romanesti, dintre care amintim pe: Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Florin Stefanescu-Goanga si Constantin Radulescu-Motru.
Pentru toata aceasta perioada istorica se cuvine sa-i elogiem pe inaintasii nostrii care au promovat cu ardoare spiritul psihologiei militare, intelegand, asa cum spunea C. Caracostea, profesor la scoala Superioara de Razboi, ca: "... elementul prim al ostirii este omul, ca acesta nu poate fi considerat
1. Arhiva Laboratorului de Selectie al Armatei, (1974-1989), M.Ap.N., Bucuresti.
2. Arhiva Centrului de Selectie al Armatei, (1989-1991), M.Ap.N., Bucuresti
3. Arhiva Sectiei de Expertiza Psihologica a Armatei, (1992-1999), M.Ap.N., Bucuresti.
4. Arhiva Centrului Metodologic de Selectie Aptitudinala si Psihologica, (1999-2002), M.Ap.N., Bucuresti.
5. Arhiva Sectiei de Psihologie, (2002-2004), M.Ap.N., Bucuresti.
6. Bejat, M., (1972), Geneza psihologiei ca stiin?a experimentala in Romania, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica.
7. Campeanu, M., (1907), Incercari de psihologie militara individuala si colectiva, Focsani, Tip. Alex. Codreanu.
8. Cracsner, C.E., (1999), Laboratorul de psihologie, Arhiva Centrului Metodologic de Selec?ie Aptitudinala si Psihologica, M.Ap.N., Bucuresti.
9. Cracsner, C.E., (2003), Elemente de psihologie militara, Editura AISM, Bucuresti.
10. Ebbinghaus, H., (1920), Manual de psihologie, Institutul Grafic "Lumea Noua", Bucuresti.
11. Gal, R., & Mangelsdorff, D., (Eds.), (1991), Handbook of military psychology, Chichester, John Wiley & Sons ;
12. Pitea, S., coord., (1969), Pagini din gandirea pedagogica si psihologica militara romaneasca, Ed. Militara, Bucuresti.
13. Parot, Fr., Richelle, M., (1995), Introducere in psihologie, istoric si metode, Bucuresti, Humanitas
14. Radulescu,M.C., (1936), Realizarile Psihologiei Experimentale. Studiu rezumativ, Bucuresti.
15. Ralea, M.,Botez, C.I., (1958), Istoria Psihologiei, Bucuresti, Editura Academiei R.P.R.
16. Rosca, Al., Bejat, M., (1976), Istoria stiin?elor in Romania, Bucuresti, Ed. Academiei R.S.R.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
