Cenzura în vis

Cenzura are un rol important in formarea visului, ea fiind aceea care impune modificarea continutului latent prin intermediul travaliului visului. Acest rol e jucat de cenzura si in timpul analizei atunci cand e vorba ca visele sa devina obiectul analizei.

In timpul analizei efectele cenzurii sunt:

- pe de-o parte cenzura blocheaza asociatiile analizantului legate de elememtele visului,

- pe de alta parte cenzura poate sa-l impiedice pe analizant sa accepte o interpretare data de analist chiar daca ea e corecta.

Continuturile cenzurii sunt alcatuite din acele norme culturale pe care subiectul si le-a asumat. Persoanele diferite au, cu exceptia unor elemente fundamentale, cenzuri diferite. Acest termen

de cenzura e inlocuit in limbajul lui Freud, fara a disparea, cu termenul Supra Eu dupa 1920. Cenzura se opune patrunderii in constient, chiar si in timpul somnului a dorintelor inconstiente; intrucat acestea sunt atat de importante pentru formarea visului, e utila o caracterizare generala a lor.

Dorintele inconstiente, indiferent de natura lor exprima un egoism fara limite. In vis, intotdeauna in pofida deghizarilor, Eul visatorului joaca un rol de prim plan.

Continuturile dorintelor inconstiente pot fi:

- de natura sexuala, respectiv dorinte incestuoase sau perverse;

- de natura agresiva, care de foarte multe ori se orienteaza asupra persoanelor cele mai apropiate.

Intrucat psihanaliza e prima orientare care a prezentat fara menajamente partea umbrita a omului aflata in totala contradictie cu imaginea constienta pe care ne-o facem despre noi, se pune intrebarea daca nu cumva psihanaliza e o disciplina antiumanista. La aceasta intrebare au existat raspunsuri istorice afirmative, ideologia fascista fiind una care condamna psihanaliza pentru ca ar diminua demnitatea omului evidentiind importanta pe care o are motivatia instinctuala in economia psihica. La asta se raspunde cu doua argumente:

- in primul rand, psihanaliza nu contesta existenta in om a unei dimensiuni solare a unor instante psihice superioare, mai ales in a doua parte a dezvoltarii psihologiei freudiene accentul cade pe aceste instante;

- in al doilea rand, desi psihanaliza evidentiaza tendintele antisociale ale omului, ea nu recomanda trairea acestor tendinte reprimate, scopul psihanalizei e de a elibera energiile psihice blocate de refulare si de a le reintroduce in circuitul psihic. Decizia asupra utilizarii acestor tendinte revine subiectului.

FUNCTIA SI ESENTA VISULUI

Din punctul de vedere al psihanalizei freudiene functia visului e de a proteja somnul. Aceasta functie se realizeaza prin prelucrarea tuturor stimulilor perturbatori si transformarea lor intr-o halucinatie vizuala sau acustica care permite continuarea somnului. Aceste excitatii perturbatoare pot fi: excitanti exteriori, excitanti interiori, anumite interese psihice persistente (dorinte constiente sau ale inconstientului de natura instinctuala).

Functia visului si cosmarul. Psihicul dispune de mijloace diferite de protectie atunci cand dorinta inconstienta tinde sa devina mai puternica decat cenzura ceea ce pune in pericol somnul. O prima situatie mai atenuata este atunci cand cenzura actioneaza in timpul visului de asa maniera incat visul e insotit de ideea ca de fapt ceea ce se intampla nu e decat un vis. Visatorului i se spune ca ceea ce traieste nu e realitate, ci un produs al imaginatiei sale, astfel incat continutul visului e relativizat. Al doilea mijloc e apelul la angoasa. In timpul viselor urate intervine angoasa care e intotdeauna provocata nu atat de evenimentele aparent obiective din vis, ci de dorintele inconstiente ale visatorului care se apropie periculos de constiinta. Interventia angoasei poate contribui la indepartarea de constient a tendintelor respective. In al treilea rand, se apeleaza la trezire care e ultimul mijloc de a impiedica dorinta interzisa sa patrunda in constient. Cenzura poate apela la trezire asa cum paznicii din vechile orase aveau misiunea sa-i trezeasca pe locuitori daca pericolul era extrem. Trezirea e un esec al prelucrarii tendintelor inconstiente in masura in care visul nu mai e continuat.

SIMBOLISMUL ONIRIC DIN PERSEPCTIVA PSIHANALITICA

Simbolismul: tema majora a secolului XX, iar la punerea in prim plan o contributie importanta a avut psihanaliza in toate variantele sale.

Freud si problema simbolismului - desi nu a acordat foarte mult spatiu in opera sa simbolismului, totusi a stabilit cateva lucruri importante si prin teoria sa despre simbolurile universale a anticipat teoria lui Jung. Pentru Freud simbolul oniric e o relatie constanta de substituire intre un element al continutului manifest si o idee din continutul latent.

Desi Freud si psihanaliza lui sunt preocupate in primul rand de simbolurile individuale, totusi Freud a recunoscut si existenta unor simboluri suprapersonale, a unor simboluri valabile pentru un grup de oameni sau pentru umanitate. Freud a constatat ca exista elemente la care visatorul nu poate produce asociatii (elemente mute - pot fi interpretate totusi prin compararea lor cu simbolurile din diverse produse culturale sau chiar cu simbolurile care circula in limbaj curent). Prin aceasta idee de a utiliza produsele culturale in vederea interpretarii unor vise individuale, Freud anticipeaza metoda amplificarii aplicata de Jung. Jung pentru a stabili daca un continut mental e de natura arhetipala, apela la astfel de produse cu remarca ca bagajul sau cultural era mai extins decat al lui Freud.

Exemple de simboluri onirice:

- atat in vis, cat si in basm (vis al sufletului colectiv), imparatul/imparateasa, regele/regina simbolizeaza parintii visatorului. La randul sau visatorul apare ca si in basme in pozitie de print/printesa.

- o importanta categorie de simboluri universale sunt cele de natura sexuala: obiectele alungite (bastoane, trunchiuri de copac, umbrela, foarte frecvent - arme, cutit, pumnal, pusca) - simboluri falice; de asemenea un simbol falic foarte raspandit e sarpele.

- pe de alta parte, cutiile, sobele, pesterile, navele si toate tipurile de vase simbolizeaza corpul femeii.

- zidurile netede pe care visatorul le escaladeaza sau fatadele pe care aluneca sunt reprezentari ale corpului uman; ele s-ar alimenta din experientele infantile