Rolul jocului în educația preșcolarului

Jocul este activitatea fundamentala, forma de organizare prin care se desfasoara toate activitatile didactice. Jocul didactic face tranzitia de la joc - care ofera libertate si independenta, placerea si atractivitatea asigurate prin elementele de joc ( asteptare, surpriza, competitie ) - la activitatea de invatare, care impune o disciplina mai riguroasa, efort intelectual - fiind un gen de munca -, responsabilitate pentru rezultatele obtinute. Daca pentru adult aceasta activitate este considerata dominant ca forma activa de consumare a timpului si de divertisment, pentru copil ea apare ca o activitate serioasa, care-l transpune in roluri asemanatoare cu ale mediului social al adultilor. Astfel prin jocurile cu rol "De-a mama", De-a educatoarea", De-a doctorul" , "De-a constructorul", etc. , copilul isi satisface nevoia de "a fi adult", de a imita activitatea adultului, de a-si atribui roluri care influenteaza propria lui atitudine. Pornind insa de la ideea ca la aceasta varsta imaginile vizuale, emotiile, sentimentele joaca un rol determinant, am considerat ca este necesar ca in munca pe care o desfasor sa folosesc material cat mai concret, cat mai variat, cu ajutorul caruia sa formez si sa consolidez unele actiuni ale membrilor familiei pe care nu le pot observa in mediul social. Astfel, am intocmit cu copii o serie de albume cu actiuni ale prescolarilor, ale tinerilor adolescenti si ale adulsilor in diferite domenii de activitate. La intocmirea acestora am primit si concursul parintilor. De asemeni am inclus parintii si in activitasi ecologice, unde impreuna cu copii au plantat o floare, iar ghiveciul a fost adus la gradinita, copilul avand obligatia zilnica de a-si ingriji floarea. Dandu-i astfel de preocupari, de sarcini copilul se simte important atat acasa cat si in gradinita si capata incredere in fortele proprii. Dialogul cu familia, sustinut in cadrul sedintelor cu parintii, este un prilej deosebit, pentru educatoarea grupei de a "se sfatui" cu parintii, de a discuta probleme educative, modalitati de abordare a copilului. Aceasta relatie bine stabilita incs de la inceput, contribuie atat la buna desfasurare a procesului instructiv-educativ din gradinita, cat si la o buna educatie in familie si la formarea viitorului adult. Ca urmare, noi educatoarele putem fi, si chiar suntem unul din factorii importanti care modeleaza atat pe copii din gradinita, cat si pe parintii acestora - atunci cand este cazul! Ca si adultii, copiii dovedesc o mare sensibilitate. Ei sunt foarte sensibili la reprosuri, dar si la laude. Evolutia copilului, ca si imaginea lui despre sine, depind foarte mult de relatiile cu adultii si de imaginea acestora despre el. Copilul isi apreciaza (si isi va aprecia) propria persoana in functie de aprecierile celorlalti. Respectul si aprecierea constante, autentice date de parinti si de educatoare contribuie la formarea unei imagini pozitive despre sine. De aici, importanta de a-i trata pe copii cu tot respectul.

Este semnificativ ca, in permanenta, copilul sa se simta acceptat, ceea ce inseamna ca el poate intervene intr-o discutie linistit, cu incredere, fiind sigur ca este auzit si inteles totodata; el se simte destins si interesant atunci cand vorbeste. Multi adulti, insa, din nefericire, nu stiu sa vorbeasca si sa se raporteze cu respect la copii. Lipsa de respect ii raneste si le sporeste neincrederea. Subaprecierile exagerate, arbitrate si repetate - ale unui adult aflat el insusi intr-o criza de identitate si cu o stima de sine scazuta - in faza in care unui copil ii place sa se etaleze, conduc la instalarea unei timiditati nevrotice, care il aduc, uneori, pe acesta in situatia de a se simti inferior si a-si forma o imagine negativa despre sine. Avand prea putine posibilitati de a-si corecta mai tarziu aceasta autoimagine negativa, ea poate deveni o fixatie si, in acelasi timp, baza pentru formarea si evolutia viitoarei sale personalitati. De aceea, educatoarea are obligatia de a-i implica indeosebi pe acesti parinti in viata de prescolar al copillului sau, pentru a scoate in evidenta calitati ale copilului pe care de multe ori parintii, nu constientizeaza ca acesta le are. Asfel prin serbarile organizate cu diferite ocazii, prin activitati in care sunt implicati si parintii, educatoare atrage atentia asupra copilului , atentie de care unii copii duc lipsa. Parintii constata in acele momente ce copil mare are, ce multe lucruri stie sa faca , si incepe sa-l priveasca cu alti ochi, ceea ce ajuta copii sa-si recapete increderea in fortele proprii, primind din partea adultului admiratia care pana atunci i-a lipsit. De asemeni prin gradinita copiii, capata abilitatile, deprinderile si priceperiler de care acestia au nevoie in clasa I. Astfel in activitatea scolara a fost instituita grupa de pregatire pentru scoala, cu frecventa obligatorie pentru copii in varsta de 6-7 ani. Sarcinile acestei grupe sunt preponderant formative. Ele constau in:

- asigurarea sanselor la instruire pentru toti copiii, atat pentru cei care nu au urmat gradinita, prezentandu-se doar cu experienta de familie, cat si pentru cei care au participat la activitatile grupei mici, mijlocii si mari;

- dezvoltarea psiho-fizica a copiilor prescolari, cu precadere dezvoltarea proceselor psihice de cunoastere (gandirea, memoria, imaginatia), pana la nivelul cerut de activitatea scolara;

- socializarea copiilor prescolari, adica pregatirea lor pentru a sti sa traiasca si sa "munceasca" in colectivitatea clasei de copii si, mai tarziu, in colectivitatea sociala.