Familia - Mediu adecvat dezvoltării copilului

Familia-este primul grup social din care face parte copilul. Ca grup de persone, familia este caracterizata prin :

legaturi de rudenie (prin casatorie,prin nastere);

legaturi de sentimente :

aspiratii si interese comune;

istorie comuna.

Familia este responsabila in fata societatii de mentinerea continuitatii biologice a societatii,(prin procreerea, formarea si educarea copiilor), de mentinerea continuitatii culturale prin transmiterea mostenirii culturale in procesul socializarii,de integrarea sociala a membrilor ei prin procesele de orientare,educare si socializare.

Mediul in care copilul se naste, traieste primii ani ai vietii, se dezvolta si se formeaza pentru viata, i-l ofera familia. Ea reprezinta un prim instrument de reglare a interactiunilor dintre copil si mediu social. Are rol central in asigurarea conditiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei,conditii ce stau la baza structurii personalitatii individului. In familie copiii sunt crescuti,socializati, isi apropie valorile culturale si morale si sunt protejati. In familie se realizeaza integrarea primara, sociala a copilului. Iata de ce modul de relationare din familie, climatul afectiv si modelul socio-cultural al acesteia sunt importante in integrarea sociala si construirea comportamentelor sociale. Prin relatiile sale cu mama,cu tata,cu fratii,cu bunicii,copilul isi apropie societatea intr-o forma in care sentimentele dau siguranta si incredere in fortele proprii. Procesele de descoperire a propriei personae,a cunoasterii de sine,a identificarii persoanei,are loc in primii ani de viata petrecuti in familie.Adaptarea la societate si apoi integrarea in relatiile sociale are loc la nivelul relatiilor de familie.Invatarea primelor comportamente sociale,prin imitatie si prin interactiune se produc in primii ani ai copilariei si e dependenta de tipul relatiilor din familia de origine.

Importante pentru dezvoltarea copilului,sunt urmatoarele caracteristici ale familiei:

* este primul mediu de crestere si dezvoltare intelectual, motivational, afectiv, estetic, moral ;

*ofera climatul de siguranta afectiva necesara dezvoltarii comportamentelor personalitatii atat la varste mici,cand este determinant,cat si mai tarziu,cand constitue factor de echilibru si compensare in rezolvarea problemelor sociale ;

* reprezinta modelul prim al comportamentelor sociale viitoare;

* este legatura sociologica de baza a individului;

*este cadrul de dezvoltare a individualitatii si posibilitatea valorizarii individuale datorita incarcaturii afective care leaga membrii ei.

Parintii sunt primii educatori ai copilului. De aceea este foarte important ca ei sa-si cunoasca responsabilitatile si sa dezvolte practici educative adecvate.

Pentru epoca complexa si dificila pe care o traim nu ne mai putem multumi cu ideea transmiterii educatiei parentale prin modelul generatiilor trecute, fie si numai prin faptul ca acest model nu mai corespunde cerintelor generatiilor de azi. In plus este destul de evident ca generatiile noi au nevoi educationale diferite de ale parintilor lor,atat la nivel global,cat si individual.

Elementul cel mai important, de care depinde calitatea si eficienta educatiei in familie este stilul educativ al acesteia.

Stilul educativ al familiei este modelul orientativ al actiunilor educative in familie, amprenta subiectiva care caracterizeaza mediul respectiv.

Practic, fiecare familie are stilul ei educativ. Acesta este in principal dependent de stilul parental,cu care se siconfunda de multe ori. Stilul parental se refera la modul de actionare a parintilor asupra copiilor, si este o unitate armonica sau dezarmonica intre stilurile personale ale celor doi parinti. Stilul educativ vizeaza natura si caracteristicile raporturilor familiale in cadrul carora se realizeaza procesul educatiei.

Exista in literature de specialitate trei tipuri de stiluri educative :

1. PERMISIV - caracterizat de un nivel scazut al controlului, asociat cu identificarea starilor emotionale ale parintelui, ale copilului. Controlul este slab si responsabilitatile si normele de conduita sunt putine.