Din timpuri stravechi si pana astazi, la baza tuturor stiintelor, a tuturor descoperirilor mai mari sau mai mici, se afla observarea fenomenelor naturale, urmata de o imitatie inteligenta a acestora. Nevoia, spiritul practic, curiozitatea, l-au indemnat pe om sa imite, sa repete, sa reporduca fenomenele observate in alte conditii, cu mijloace la indemana lui, in ajutorul lui.
Nu se stie cand si unde s-a zarit pentru prima oara jocul unor forme curioase pe un perete. Desigur trebuie sa fi fost intr-o tara calda, scaldata de lumina puternica a soarelui. Pentru a se feri de arsita, oamenii acopereau ferestrele si usile cu ceea ce astazi s-ar numi perdele groase, pentru ca inauntrul incaperilor sa domneasca umbra deasa si racoroasa. Dar iata ca se intampla sa fi ramas o mica crapatura printre perdele. Si se mai intampla ca cineva sa treaca pe ulita. Stupoare! Pe peretele opus crapaturii se vede omul trecand, dar cu capul in jos! Prima aplicatie practica a acestuia a fost urmarirea eclipselor solare si referiri in acest context se cunosc de prin anul 500 i.e.n. in indepartata China la Mo Tzu si in Grecia antica la Aristotel (384 -322 i.e.n.). totusi, prima mentiune scrisa despre acest fenomen cunoscuta pana in ziua de azi, se gaseste in lucrarile carturarului arab Ibn Al Haitan (956 - 1038), Alhazen in versiunea latina. Din textul lui reiese ca fenomenul era cunoscut si destul de raspandit in lumea carturarilor din acea vreme. Dupa aceasta data referirile si descrierile a ceea ce a inceput sa se numeasca "camera obscura", au devenit din ce in ce mai frecvente. Fizicianul si profesorul de matematici din Milano, Girolamo Cardano (1501 - 1576), introduce in gaura o "rotunjime facuta din sticla" o lentila convexa - obtinand o imagine mult mai luminoasa si mai clara. Urmeaza alte ameliorari, cum ar fi cea a lui Daniel Barbaro care propune in 1568 acoperirea marginilor lentilei, lasand numai o gaura mica la mijloc - diafragma de azi - pentru obtinerea unor imagini mai clare. In 1573 Igantio Danti recomanda utilizarea unei oglinzi concave pentru redresarea imaginii si in 1585 Giovani Battista Benedetti sugereaza adoptarea unei lentile biconvexe.
-1-
Dar toate aceste cunostinte nu circulau decat in lumea restransa a fizicienilor, astronomilor si matematicienilor. Cel care le-a dat o mare raspandire a fost omul de stiinta Giovani Battista Porta (1538 - 1615). Bogatia informatiilor date de Porta si talentul lui de a imbina date stiintifice cu sfaturi practice si aplicatii distractive (in cartea sa "Magiae naturalis", tradusa in principalele limbi europene si in araba, retiparita in nenumarate editii) au contribuit ca in mare masura "camera obscura" sa devina cunoscuta publicului obisnuit.
Din descrierile de pana acum reiese ca intr-adevar "camera obscura" era o camera, o odaie intr-o cladire si ca imaginea putea fi vazuta numai de cei care se aflau in incapere. Cu timpul, mai ales pentru realizarea unor lucrari topografice, camera obscura devine mai mica, portabila, putand fi instalata chiar si intr-un cort. Ne-a ramas o interesanta relatare, datorata lui Sir Henry Wattson, in care este descris cortul folosit de vestitul astronom german Johann Kepler (1571 - 1630) pentru a desena cu o mare precizie in toate detaliile un peisaj panoramic. Cu ajutorul unui telescop, imaginea era proiectata pe o hartie si Kepler, ghemuit in cortul intunecos, o reproducea desenand toate formele. Apoi cortul era invartit ca o moara de vant, in jurul axului si operatia era reluata pana cand se completa turul de orizont.
Eugen Iarovici - "Maiestria in fotografie" - Editura Tehnica - Bucuresti 1985
Dumitru Codaus - "Pasiunea mea fotografia" - Editura Ceres - Bucuresti 1987
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
