Suita preclasică

Suita preclasica, in forma ei reprezentativa, constitue un ciclu de dansuri legate atat pe baza pe baza principiilor de unitate tonala si contrast tematic, agogic si de caracter.

Este cunoscut faptul ca muzica instrumentala a aparut intai sub forma de acompaniament al muzicii vocale si ulterior s-a constituit in gen de sine statator,prin transcrierea partii vocale pentru diferite instrumente soliste. Desprinzandu-se ulterior de muzica vocala, muzica instrumentala evolueaza independent, capatand aspecte deosebite determinate de caracteristicele si perfectionarile instrumentelor existente cat si de aparitia altora.

Un rol deosebit in cristalizarea suitei l-a avut si practica dansurilor de Curte. In acest context se compun nenumarate suite instrumentale care incearca sa raspunda cerintelor vremurilor. Ideea de suita apare odata cu alaturarea a doua dansuri contrastante ca factura si ca tempo: pavana, dans lent, maiestos in masura binara si gagliarda sau saltarello, dansuri rapide, riguroase in masura ternara. Acest nucleu de suita aditioneaza treptat si alte piese de larga circulatie: allemanda, giga, passamezzo.

In decursul secolului XVII ciclul suita cristalizeaza prin compozitori ca J. Bull, J.B. Lullz urmatoarea succesiune de dansuri instrumentale: allemanda, curenta, sarabanda si giga. Tot in aceasta perioada , an evolutia suitei se inregistreaza doua fenomene sectiunile juxtapuse pierd caracterul dansant si ciclul se amplifica, pe de o parte prin includerea unor piese de provinienta vocala sau instrumentala cum sunt aria si introducerea (intitulata intrada, preludiu, uvertura, toccata sau phantasia), iar pe de alta parte, prin intercalarea, intre sarabanda si gigue a unor parti (denumite generic intermezzi)a caror inrudire cu dansurile populare cu acelasi nume devine din ce in ce mai incerta: menuet, anglaise, bouree, loure, gavota, polonaise, musette, siciliana, vapicio etc.

La evolutia suitei, in forma pe care o cunoastem in special in epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai multi factori.Intrucat numarul si ordinea in suita nu capatasera inca o precizare, apar unele suite care contin intre 4 si 23 ba chiar si de 27 dansuri. O asemenea aglomerare punea pe instrumentisti in situatia de a alege o parte din piesele suitei pe care urmau apoi sa le interpreteze. La inceputul sec.XVIII, in creatiile lui Johann Sebastian Bach(1685-1750)suita capata fundamentarea ei clasica. In primul rand observam ca patru dansuri; allemanda, curanta, sarabanda si giga se constitue in prototipul de baza a suitei. Ca orice dans in plus se introduce dupa sarabanda, adica intre sarabanda si giga. Acestea sunt deobicei; menuel, bourree, gavota, loure, passepied, rigauden, siciliana etc. In plus, Bach aduce ca o introducere ce urmareste fixarea de la inceput a tonalitatii unice a suitei, termenul de preludiu pentru suite instrumentale (uneori intrada) iar pentru cele orchestrale denumirea de uvertura. Mai putem intalni o miscare ce nu intra in categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusa pentru obtinerea unui contrast mai puternic intre piesele componente.

Caracteristicile specifice suitei preclasice:

1.Unitatea tonala determina unitatea intregului ciclu. In unele suite mai ample se pot intalni unul sau doua dansuri scrise in omonima tonalitatii initiale. Acest lucru nu incalca principiul unitatii tonale, deoarece este cunoscut faptul ca trecerea de la major la minor, sau invers, nu constitue o modulatie, intrucat tonica ramane neschimbata.

2.O anumita ordine a dansurilor urmareste totodata realizarea contrastului intre ele, fie prin caracter, fie prin tempo; allemanda-moderato, curanta-vivace, sarabanda-andante si giga-presto ,fie prin masura; alternarea de masuri binare cu ternare,simple si compuse.

3.Din punct de vedere al formei muzicale, in suita predomina structura bipartita, corespunzatoare cu doua ideei muzicale ansamblate in sectiuni (A-B). Din punct de vedere tematic, ideea muzicala din B este de regula prelucrarea ideii din A. Consideram sectiunea din B o noua idee muzicala pentru faptul ca tonalitatea in care este expusa este diferita celei din A.

Suita este de fapt primul gen muzical(instrumental sau orchestral), in sens de ciclu, pe care il cunoaste istoria muzicii culte Prin continutul expresiv, prin semnificatia dramaturgiei si structurii sale, suita a influentat aparitia altor forme si genuri muzicale.