Medicamente

Medicamentul este o substanta naturala sau sintetica folosita in practica medicala pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. Sunt considerate medicamente si substantele folosite pentru investigatii de diagnostic. Medicamentul va fi administrat bolnavului numai de catre cadrele medicalele specializate, iar formularea terapiei medicamentoase trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume: substanta medicamentoasa sa aiba drept efect vindecarea bolnavului, iar administrarea sa fie facuta tinandu?-se seama de varsta si sexul pacientului.

Medicamentele sunt prezentate sub diferite forme farmaceutice:

- pulberile se absorb repede din tubul digestiv, datorita marii suprafete de contact. Prezinta avantajul ca bolnavul beneficiaza de toti factorii activi din planta. Au dezavantajul ca se conserva mai greu, datorita descompunerii lor in contact cu aerul si umiditatea;

- capsule sunt invelisuri folosite pentru acoperirea medicamentelor solide, moi sau lichide, cu scopul de a le masca gustul sau mirosul neplacut, cat si pentru a dirija actiunea medicamentului (invelisul rezista la sucurile gastrice si se desface numai in intestin);

- pilule sunt forme farmaceutice solide sferice si cu greutate intre 0,10-0,50g, obtinute din una sau mai multe substante active si cu diferiti excipienti. Se inghit fara a fi mestecate. Se conserva mai bine, si actiunea lor poate fi dirijata;

- comprimate sunt forme farmaceutice de consistenta solida, cu aspect de cilindru sau disc. Sunt administrate oral sau dizolvate intr-o anumita cantitate de apa. Sunt dozate cu precizie;

- drajeurile sunt forme farmaceutice solide, acoperite de un strat protector pentru a masca gustul si mirosul neplacute al substantei active si de a-i dirija actiunea spre intestin;

- solutiile sunt forme medicamentoase active repartizate uniform intr-un lichid (de obicei apa).Solutiile pot fi simple sau compuse.

Medicamentele vor fi pastrate in vase de culoare inchisa pentru a fi ferite de lumina si, de asemenea, de umiditate (mai ales, drogurile vegetale si animale).

Antibiotice

Se obtin prin extractia, semisinteza sau sinteza chimica. Au activitatea asupra unor agenti infectiosi, dar in concentratii care nu sunt toxice pt. organism. Actiunea lor depinde de activitatea biologica a bacteriilor carora le modifica metabolismul, oprindu-le dezvoltarea sau chiar distrugandu-le. Antibioticele au marele dezavantaj ca produc rezistenta germenilor fata de ele. Rezistenta dobandita la antibiotice, foarte importanta pt. practica, are mai multe mecanisme : mutatii genetice ale bacteriei, care din sensibila se transforma intr-una rezistenta ; transmiterea de la o bacterie la alta a factorului de rezistenta.

Antibioticele se folosesc in scop curativ, in toate infectiile cauzate de germeni sensibili (de exemplu : scarlatina, febra tifoida etc.) ; in infectii cu germeni necunoscuti, daca viata bolnavului este in pericol sau sunt posibile sechele foarte grave ; infectii cu evolutie cronica, in care antibioticele fac parte dintr-un tratament complex ( tuberculoza ). Folosirea antibioticelor in scop profilactic este limitata.

Antibioticele nu sunt indicate pt. tratamentul bolilor virale ; pt. bolile usoare cu tendinta de vindecare spontana fara complicatii, infectiile localizate accesibil tratamentului chirurgical ; la bolnavii sensibilizati, unde pot aparea fenomene adverse foarte grave.

Penicilinele

Antibiotice bactericide, putin toxice si cu buna toleranta. Sunt antibiotice naturale obtinute prin extractie sau prin semisinteza. Nucleul lor de baza este acidul 6-aminopenicilanic, de care se leaga un radical diferit pt. fiecare tip de penicilina.

Penicilna G este solubila in apa, dar solutia fiind instabila, trebuie folosita in 24 h. administrata intramuscular, se reabsoarbe complet, dand niveluri sanguine maxime dupa 20-30 min. Administrata pe cale orala, este inactivata de sucul gastric acid. De asemenea, este inactiva de betalactamaza ( penicilinaza ) produsa de unele tulpini de stafilococ sau de bacili gram-negativi. Se elimina prin urina sub forma activa. Spectrul de activitate a antibioticului cuprinde :

- coci gram-pozitivi ( streptococ, pneumococ, stafibcoc ) ;

- coci gram-negativi ( meningococ )

- bacili ( tetanic, carbunos, perfningens ).

Este indicata pt. tratamentul anginelor, otitelor, sinuzitelor, pneumonii sau bronhopneumonii ; erizipel, antrax, gangrena gazoasa; lues; leptospiroze. Nu se recomanda a fi administrata in infectiile cu germeni rezistenti sau la cei sensibilizati la antibiotic ( uneori accidentele de sensibilizare sunt foarte grave, ducand la moarte ). Inainte de administrarea penicilinei, bolnavul va fi interogat cu grija cu privire la alte tratamente si la modul cum le-a suportat. Doza zilnica de penicilina variaza de la 1,2 milioane pe zi la cateva zeci de milioane u.i pe zi, si anume m septicemii, endocardite etc.

Penicilina V ( fenoximelil penicilina ) se administreaza oral si nu este inactivata de sucul gastric acid. Este prezentata in comprimate de 200.000 u.i. care se administreaza cu 30 min. inainte de masa sau dupa 3h de la masa. Se absoarbe bine din tubul digestiv. Are aceleasi caracteristici farmacologice ca Penicilina G, precum si indicasiile si contraindicatiile acesteia. Uneori pot aparea greturi si dureri abdominale. Dozele de Penicilina V vor fi cu 50% mai mari decat cele de Penicilina G.

Moldaminul prezentarea in flacoane de 600.000 si 1.200.000 u.i. este o penicilina depozit, de administrare parenterala. Administrat intramuscular se absoarbe lent, realizand niveluri sanguine mici, dar de lunga durata ( 4-6 zile ), suficiente pt. a impiedica streptococul beta-hemditic din gripa A. este folosit pt. profilaxia reumatismului poliarticular, a luesului cat si pt. tratamentul unor infectii streptococide usoare. Se administreaza intramuscular profund, in doza de 600.000-1.200.000 u.i. la interval de 4-6 zile.

Penicilinele semisintetice. Ampicilina ( aminobenzilpenicilina ) este o penicilina semisintetica rezistenta la acizi, dar inactivata de penicilinaza

Medicina Interna" Manual pentru liceele sanitare

Editura Didactica si Pedagogica - Bucuresti 1980