Este o boala infectioasa si contagioasa acuta produsa de meningococi si caracterizata clinic prin meningita purulenta sau/si meningococcemie, printr-o evolutie, de obicei, letala in absenta tratamentului antibiotic respectiv si cu risc de sechele importante.
Infectii cu meningococ grup A si C
Neisseria meningitidis (denumirea stiintifica pentru meningococi) este o cauza importanta a meningitei si septicemiei, si, de asemenea, o problema de sanatate publica in multe tari. Desi maladiile meningococice apar in general in forma unor cazuri sporadice sau epidemii minore, realitatea este in intregime diferita in anumite arii geografice unde se produc epidemii imprevizibile si devastatoare.
Meningita si septicemia meningococica sunt provocate de diferite sero-grupe de Neisseria meningitidis. Formele endemice sunt asociate in principal cu meningococi din grupele A, B sau C, cu serogrupele Y fiind intalnite in principal pe continentul Americii de Nord. Meningococii de grupa A sunt cauza primara a epidemiilor majore, in special in asa numita meningita africana acolo unde se produc in mod regulat epidemii majore (la fiecare 7 pana la 14 ani), si care au drept consecinta rate ridicate de mortalitate printre copii si tineri adulti. Din anul 2001, sero-grupele W135 au reprezentat, de asemenea, o cauza a izbucnirilor de epidemii din aceasta regiune si din Arabia Saudita.Anumite vaccinuri sunt disponibile impotriva principalelor sero-grupe, cu exceptia sero-grupului B. Protectia conferita de vaccin este specifica grupului.
Maladia
Meningococii sunt capsulati, gram-negativi, bacterii aerobe, si se gasesc in general in perechi (diplococi). Sunt gata izolati de secretiile rino-faringale. Exista cel putin 13 sero-grupe cunoscute care sunt caracterizate printr-o capsula poliozidica; acestea includ grupele A, B si C si au aproximativ 90% meningococi.
Organismele colonizeaza regiunea rino-faringala in care fie persista intr-un mod asimptomatic, fie se raspandesc in sange, cauzand bacteremie, cu locul de predilectie cel mai adesea in meninge, si mai rar in pericard sau articulatii. Conditiile de tranzitie de la o stare la alta sunt necunoscute, dar este probabil ca implica factori cum ar fi virulenta tipului bacterian respectiv, statutul imun al gazdei, factorii de mediu, cum ar fi poluarea atmosferica si conditiile climatice.
Imunitatea umorala joaca un rol fundamental in rezistenta la meningococi si sensibilitatea la meningococemie este legata de absenta anticorpilor bacterieni care pot fi distinsi. Imunizarea pasiva prin anticorpii materni protejeaza sugarul impotriva infectiilor meningococice in timpul primelor luni de viata, astfel incidenta ridicata a maladiei fiind raportata in cadrul grupului in varsta cuprinsa de 6-12 luni.
Infectiile meningococice au drept consecinta bacteremia sau meningita. 30 pana la 50% dintre pacienti au meningococemie fara meningita. Schema clinica include febra, frisoanele, artralgia si, in 75% din cazuri o eruptie specifica a pielii care presupune petechiae. Meningococemia fulminanta sau Purpura fulminans este intalnita in 10 pana la 20% din pacienti. Acest lucru implica socul infectios si purpura extinsa, adesea cu echimoza. In acest caz, rata de mortalitate este ridicata si sunt frecvente sechelele necrotice.
Cealalta schema clinica este cea a meningitei bacteriene, iar anumite semne sunt evocative pentru meningococi, cum ar fi purpura, herpesul labial si artralgia
Diagnosticul este confirmat prin izolarea organismului de fluidele cerebrospinale si sange.
Tratamentul se bazeaza pe utilizarea de antibiotice. Medicamentele administrate trebuie sa fie active impotriva organismelor respective si capabile sa se raspandeasca la concentrarile terapeutice in CSF. Penicilina G, ampicilina, amoxicilina, chloramphenicol si cephalosporine de a treia generatie indeplinesc aceste cerinte. Tratamentul trebuie aplicat pentru cel putin 7 zile, pe cale parenterala. In absenta tratamentului, meningita si septicemia meningococica sunt fatale. Rata globala de mortalitate in cazul meningitei in tarile dezvoltate este de 5-10%; in Africa, este de aproximativ 10%. Rata de mortalitate pentru septicemia acuta poate depasi 15-20%. Dupa un episod de meningita, 10-15% dintre supravietuitori au sechele, in special tulburari mentale, surzenie sau paralizie.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
