Diagnosticul si tratamentul precoce al luxatiei congenitale de sold (LCS) este foarte important pentru dezvoltarea normala a soldului. Utilizarea screeningului ultrasonografic s-a dovedit utila in detectarea precoce a LCS la nou-nascuti. Cu toate acestea, incidenta displaziei de sold dupa tratamentul LCS ramane un subiect controversat. Displazia acetabulara dupa tratamentul LCS se considera a fi o tulburare proto-tipica a copilariei, care conduce la osteoartrita secundara la adultul tanar, cu o prevalenta a osteoartritei in cadrul acestei populatii intre 43% si 50%, pana la varsta de 50 de ani.
Mai multe rapoarte confirma faptul ca acetabulul poate fi remodelat dupa reducerea inchisa a capului femural dislocat, desi exista diferente de opinie in ceea ce priveste limita superioara de varsta pana la care intervine remodelarea spontana. De aceea, este important de distins si de tratat anatomic soldul anormal dupa reducerea inchisa, inainte sa intervina displazia acetabulara reziduala permanenta.
Scopul acestui studiu a fost acela de a identifica factorii previzibili care ar putea indica cel mai bine o posibila viitoare displazie acetabulara, dupa reducerea inchisa a LCS. Seriile de radiografii au fost revazute, iar factorii au fost asociati cu dezvoltarea acetabulara normala, prin masuratori anuale, pentru a determina criteriile radiografice in vederea unor rezultate semnificative.
Materiale si metode
Am studiat 32 de pacienti diagnosticati cu LCS si tratati prin reducere inchisa, la varste cuprinse intre 6 luni si 22 de luni. Varsta medie la care s-a efectuat reducerea inchisa a fost de 15,4 luni.
Am exclus cazurile bilaterale (cu exceptia acelor pacienti cu o foarte usoara displazie la soldul contralateral), cazurile cu urmarire radiologica inadecvata, pacientii care au necesitat acetabuloplastie ca parte a pocedurii primare de obtinere a reducerii si a stabilitatii, pacientii tratati prin reducere deschisa si pacientii tratati cu ham Pavlik.
In grupul nostru de studiu, am avut 27 de pacienti de sex feminin si 5 pacienti de sex masculin. In timpul copilariei timpurii, toti pacientii au suferit de forme usoare sau medii de displazie de sold. Soldul stang a fost afectat in 17 cazuri, iar cel drept, in 15 cazuri.
Perioada de tractiune a variat intre 1 si 3 saptamani, cu o medie de 2,1 saptamani. Cand capul femural a fost deplasat inferior, la nivelul cartilajului triradiat, s-a incercat reducerea inchisa, sub anestezie generala. S-a apelat la tenotomia adductorului, in cazul in care muschiul adductor se afla in unghiul dorit de abductie (zona sigura a lui Ramsey). Dupa reducere, pacientilor li s-a aplicat un aparat gipsat, schimbat o data sau de doua ori. Perioada de imobilizare in aparat gipsat a variat intre 3 si 4,5 luni, cu o medie de 3,9 luni. Apoi, ei au purtat o centura abductoare, timp de 6-12 luni, cu o medie de 9 luni, pana la detectarea reducerii concentrice pe radiografia antero-posterioara, in ortostatism.
Pacientii au fost urmariti timp de peste 10 ani (in medie, 13,5 ani), timp in care radiografiile au fost efectuate si analizate anual. Au fost masurati urmatorii factori previzibili pentru displazie acetabulara: orientarea sprancenei (fig.1); indexul acetabular (IA); unghiul centru-margine (CM), discrepanta de distanta centru-cap (DDCC) (fig.2); procentajul de acoperire a capului femural si ratele Smith c/b si h/b.
Rezultatele radiografice au fost evaluate, folosind clasificarea Severin modificata (Tabel 1), bazata in special pe unghiul CM al lui Wiberg, in ultima radiografie simpla. Pentru analize ulterioare, rezultatele radiografice au fost clasificate in doua grupuri: un grup satisfacator (Severin I si II) si un grup nesatisfacator (Severin III si IV). Datele au fost analizate, utilizand testul t pentru studenti.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
