Articulația cotului

La formarea articulatiei cotului participa trei oase: humerusul, ulna si radiusul. Pentru acest motiv, teoretic la acest nivel se descriu trei articulatii: humeroulnara, humeroradiala si radioulnara proximala. Daca luam in consideratie faptul ca pentru toate acestea exista o singura capsula si o singura sinoviala, atunci ne apare indreptatita parerea acelor autori care descriu la nivelul cotului o singura articulatie. Din punct de vedere fiziologic trebuie descrise insa doua articulatii diferite, una in raport cu miscarile de pronatie-supinatie, si alta in raport cu miscarile de flexiune-extensiune. Articulatia radioulnara proximala (articualatio radioulnaris proximalis) este o trohoida, in raport cu miscarile de rotatie (pronatie-supinatie); pe cand celelalte doua, humeroulnara (articulatio humero-radialis) o trochleartroza si humero radiala a (articulatio humerororadialis) o elipsoida, care sunt in raport cu rmiscarile de flexiune-extensiune ale antebratului pe brat.

Deoarece considerentele fiziologice (functionalitatea) au prevalat asupra celor anatomice, s-a convenit de catre majoritatea autorilor, ca in articulatia cotului sa se recunoasca de fapt doua articulatii: 1) articulatia humerusului cu oasele antebratului (humero-antebrahiala); 2) articulatia dintre extremitatile proximale ale radiusului si ulnei (radioulnara proximala). Dupa cum vedem, pentru miscarea de flexiune-extensiune articulatia humeroulnara este hotaratoare.

Articulatia humeroradiala (elipsoidala) este astfel conformata incat urmeaza miscarile articulatiei humeroulnare.

Suprafetele articulare. Sunt reprezentate de partea humerusului prin fata articulara a epifizei distale, iar de partea oaselor antebratului prin fetele articulare ale epifizelor proximale ale ulnei si radiusului. Suprafata humerala este compusa din: trohlee, capitulul humerusului si santul intermediar. Epifiza proximala a ulnei prezinta incizura trohleara, iar epifiza proximala a radiusului, foseta capului radial.

Toate aceste suprafete articulare sunt acoperite de un cartilaj hialin avand o grosime de 1,5 mm. Corespunderea suprafetelor articulare se face astfel: incizura trohleara raspunde trohleei humerale, foseta capului radial corespunde capitulului humeral, iar santului intermediar ii corespunde marginea fosetei capului radial.

Mijloacele de unire. Sunt reprezentate printr-o capsula intarita de ligamente.

Capsula articulara este constituita din doua straturi unul extern fibros si altul intern sinovial. Membrana fibroasa prezinta o insertie humerala si alta antebrahiala; insertia humerala se face de-a lungul unei linii ce trece inainte, deasupra fosei coronoide si a celei radiale; inapoi la periferia fosei olecraniene. Lateral si medial ea coboara pe partea inferioara a epicondilului lateral si a celui medial. Cei doi epicondili raman astfel liberi pentru insertii musculare. Insertia antebrahiala se face dupa cum urmeaza: pe radius, imprejurul colului, la 5-6 mm sub capul radial, iar pe ulna, pe ambele margini ale incizurii trohleare, pe incizura radiala, pe olecran si pe procesul coronoidian. Varfurile olecranului si procesului coronoidian se gasesc in interiorul capsulei. Insertia capsulei ne ajuta sa intelegem de ce fracturile sau smulgerile epifizelor respective vor interesa si capsula, pe cand fracturile izolate ale epicondililor o vor evita.

1. PAPILIAN V. - ,,Anatomia omului", Editia a IX-a, Editura All, Bucuresti, 1998;

2. THEODORESCU DEM. - ,,Mic atlas de anatomia omului", Editia a II-a, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1982;