Ne-am putea imagina oare lumea noastra moderna fara de mass media? Fara de buletinele de stiri tv din fiece seara, fara de vocile cunoscute, vorbirea precipitata a comentatorilor de la posturile de radio, fara de ziarele mirosind a vopsea tipografica sau fara de profunzimile accesibile ale Internetului?
Jurnalistica a devenit un element indispensabil al vietii cotidiene. Daca ar fi ca intr-o buna zi sa dispara, lumea s-ar face mai mica, saracita de culori si mai putin atragatoare.
In locuintele noastre nu vor mai patrunde stirile despre acte teroriste, explozii si confruntari. Dar nu e vorba despre aceasta! Nu vom putea urmari desfasurarea competitiilor sportive, nu vom sti despre inaugurarea unor expozitii, despre noutatile din salile de concert sau despre orice altceva ce ne starneste atat interes cat si curiozitate.
Criticii nu ne vor mai pune in tema privitor la calitatile unui nou film, iar oamenii politici nu ne vor mai vorbi despre lumea noua si minunata in care vom trai, desigur, dupa ce ii vom alege.
Importanta jurnalisticii este atat de mare incat ar putea fi comparata cu un sistem vascular al vietii sociale, sistem care disimileaza informatii si idei fara de care societatea nu ar putea exista. Rolul ei insa este mult mai complex. Jurnalistica constituie ideologia contemporaneitatii, informatia fiind aerul acesteia. Uneori, oamenii considera ca nu e atat de grav cand cineva comite o anumita fapta, sa zicem, o irosire de mijloace materiale. Grav este, zic ei, cand faptul este dat publicitatii. Cel care comunica stirea ca si cum ar deveni responsabil.
Jurnalismul se sprijina, in principal, pe actualitati, pe stire ca gen. Fara de noutati, fara de stiri, profesia aceasta, probabil, nici nu ar exista. Totusi, nu este suficient sa informezi, pur si simplu, ca s-a produs un eveniment nou sau un fenomen necunoscut. Mai e necesar ca acestea sa fie analizate, sa fie surprinse in toata diversitatea posibila de interconexiuni, sa fie examinate din puncte de vedere diferite si sa fie aratate cititorului eventualele desfasurari viitoarei pentru fapta insasi. In presa din Uniunea Sovietica asemenea stiri nu erau, de regula, difuzate. Si toata lumea traia in pace si liniste. Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Specificitatea canalului audio:
Ca mijloc de comunicare in masa, si radioul indeplineste functii importante in materialele jurnalistice. Insa in cazul lui, unele functii sunt mai accentuate, tinand cont de specificul canalului. De pilda, informarea este mult mai rapida si eficienta in comparatie cu televiziunea, unde este necesara editarea imaginii si a sunetului. Elementele noi aduse de radio in peisajul mass-media sunt prioritatea difuzarii si instantaneitatea mesajului. "Transmisia directa de la un eveniment in desfasurare, declaratiile martorilor la eveniment sau a oamenilor politici facute in direct ridica foarte mult gradul de credibilitate." Desigur ca si televiziunea are aceasta posibilitate, insa chiar si asa modalitatile tehnice de transmisie ale radioului sunt mult mai rapide. Este suficienta prezenta unui reporter la fata locului desfasurarii unui eveniment si un telefon mobil pentru o transmisie imediata si de senzatie. Mai mult, increderea creste, in timp, in cel care a furnizat primul informatia. Se spune ca radioul anunta, iar televiziunea completeaza prin imagini.
Radioul sta la baza relatiilor sociale, a comunitatii eterogene si imaginare, formate prin raspandirea lui si prin posibilitatea de a putea fi receptat in zone geografice unde televiziunea cu greu poate patrunde. Putem lua ca exemplu zonele izolate fara curent electric, in care singura sursa de informare este radioul cu baterii. Universalitatea canalului permite, de asemenea, receptarea programelor unui post in orice punct de pe glob, in functie de modalitatea de emisie si de transmisie. Un exemplu elocvent ar fi Radio Europa Libera, post ascultat in toata tara in timpul perioadei comuniste, cu sediul la Munchen, in Germania. Echipa de jurnalisti romani care lucra la producerea si transmiterea materialelor audio incercau sa duca un razboi pe calea undelor impotriva regimului de atunci. Informatiile urmareau sa descrie imaginea Romaniei propagata in spatiul european si incercau sa ofere o perspectiva realista ascultatorilor despre situatia din tara. Prin vocea si atitudinea prezentatorilor se putea observa lupta psihologica continua cu regimul comunist, ceea ce raspandea un sentiment puternic de solidaritate in randul romanilor. Astfel, radioul poate fi un mijloc de comunicare in masa puternic, care poate concura prin puterea cuvantului cu produsul mediatic vizual.
In concluzie, stilul radiofonic presupune o multime de calitati specifice, dar si foarte multa experienta dobandita prin exercitiu. Jurnalistului de radio se aseamana astfel cu "un actor care se adapteaza rolului pe care il interpreteaza, care se emotioneaza, suferind sau bucurandu-se alaturi de cei care participa la un eveniment".
Specificitatea canalului video:
Propriile intalniri cu vizualul ma conduc spre o necesara reconfigurare a punctelor de vedere si privire, in care imaginea are un rol-cheie in strategiile colective ale culturii media. In epoca moderna, identitatea e data de modul in care ne construim , percepem si prezentam pe noi celorlalti, urmand ca in postmodernism, insusi conceptul sa fie considerat un mit, o iluzie. E de notat faptul ca ritmul accelerat si complexitatea societatii postmoderne aduce o repozitionare din mers a propriei identitati, dar consider departe de adevar teoria lui Kroker si Cook, conform careia sinele TV e un ,,individ electronic, par excellence", care obtine tot ce se poate prin simularea materialelor oferite de media.
1. Vasile Traciuc - Jurnalism radio, Editura Tritonic, 2003
2. Grosu-Popescu Eugenia - Jurnalismul radio : specificul radiofonic
3. Ion Stavre - Comunicarea audiovizuala
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
