Poșta

Posta este una dintre cele mai democratice institutii, care asigura mentinerea permanenta a legaturilor comerciale si spirituale dintre oameni. indeplinirea acestei misiuni nobile a urmarit pas cu pas dezvoltarea civilizatiei umane, originile sale pierzandu-se in negura istoriei. Dezvoltarea relatiilor interumane si sociale a determinat o perfectionare necontenita a structurilor organizatorice si a proceselor tehnologice specifice acestui sector. Astfel, posta este considerata, in prezent, una dintre ramurile importante ale industriei serviciilor. Posta Romana si-a inceput adevarata revigorare in anul 1991, prin punerea in aplicare a "Conceptului National al R.A. Posta Romana" si dezvoltarea acestuia prin documente strategice si programe guvernamentale. in acest context, au fost stabilite obiective concrete de dezvoltare a infrastructurii postale, de realizare a unui cadru legislativ corespunzator, de diversificare si modernizare a serviciilor postale. Prin actiunile intreprinse, s-a urmarit atingerea si mentinerea unui nivel calitativ superior al serviciilor postale si alinierea acestora la cerintele impuse de integrarea in serviciile intercomunitare. Acest obiectiv este indeplinit prin restructurarea radicala a infrastructurii sale, cu implicatii profunde asupra organizarii teritoriale a regiei, modernizarii tuturor domeniilor de activitate, informatizarii retelei postale atat la nivel managerial, cat si operational, precum si prin retehnologizarea sectoarelor productive. in conditiile unei concurente tot mai puternice, comunicatiile postale din Romania trebuie sa-si mentina ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel incat sectorul postal sa-si intareasca pozitia cuvenita in infrastructura publica a tarii, iar reforma postala sa se dovedeasca intr-adevar o investitie de viitor. in general, dar si in particular, in Romania, serviciile postale au fost create cu scopul asigurarii unor legaturi permanente intre oameni. Necesitatea permanentizarii acestor legaturi a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor nevoi. Existenta serviciului postal este cunoscuta inca din antichitate. in Egipt si in Persia, au existat, din cele mai vechi timpuri, releuri de curieri pedestri si calareti pentru transportul corespondentei si a ordinelor regale. In Imperiul Roman, serviciul de posta a luat fiinta in anul 510 i.e.n. Dupa cucerirea Daciei, romanii si-au extins reteaua serviciilor postale ("cursus publicus") pentru a asigura o legatura permanenta intre Roma si noua provincie, legatura se facea prin cetatea Drubetis (Drobeta-Tr. Severin), unde se gasea podul de peste Dunare, construit de Apolodor. Serviciul postal din acea vreme era organizat in posta rapida ("cursus velox") si posta de marfuri ("cursus clabularis"). Posta romaneasca isi are radacinile si este cunoscuta inca din Evul Mediu. Ea s-a nascut din nevoia de a transmite poruncile voievozilor pana la limitele teritoriului aflat in stapanirea lor. Curierii domnului se slujeau de cai, pe care locuitorii satelor si oraselor tranzitate erau obligati sa-i puna la dispozitie. Primul document privind existenta serviciilor postale pe teritoriul tarii noastre este "Hrisovul", dat de domnitorul Mircea cel Batran, in anul 1399, la Giurgiu. Prin acesta, localitatile erau obligate sa puna la dispozitia curierilor domnesti mijloace de transport, cai si carute pe doua roti, numite olace. La inceputul ei, posta cuprindea mai ales serviciul de transport al calatorilor si a corespondentei oficiale a domnilor si marilor dregatori. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, domnitorul Constantin Mavrocordat stabileste ca toti curierii sa treaca la stat, cu toate cheltuielile. Se construiesc localuri pentru calatori si functionari - asa numitele hanuri de posta -, grajduri pentru cai si se accepta si calatoria publicului cu postalioanele, contra unei taxe. in continuare, evolutia dezvoltarii serviciilor postale este ascendenta, existand si perioade de stagnare in timp de razboi si de ocupatie a tarilor romanesti. Pana la revolutia din 1848, postele au fost arendate unor particulari, de regula pentru perioade de cate 3 ani. Dupa 1850, in orasele de resedinta administrativa, statiile de posta orasenesti au fost transformate in birouri postale. In acea perioada, existau 30 de curse postale, cu statii de posta, al caror punct nodal era Craiova. Din anul 1852, este organizat serviciul de corespondenta pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finante. Intre anii 1857-1862, se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activitatii de posta. La 12 noiembrie 1857, o comisie intrunita la Iasi a hotarat introducerea timbrelor postale pe teritoriul Moldovei. Au fost tiparite cu o presa manuala, bucata cu bucata,