John Locke

John Locke (29 august 1632 - 28 octombrie 1704) a fost un filosof si om politic englez din secolul al XVII-lea, preocupat mai ales de societate si epistemologie.Cuprins

Biografie

S-a nascut la Wrington, Anglia; studiaza mai intai la Londra, apoi trece la Oxford, manifestand o deosebita preferinta pentru studiile exacte, medicina si filosofie. in anul 1665 este secretar de legatie la Cleve, pe langa Sir Walter Van, dar pentru scurta vreme, doua luni. intors de la Cleve in Anglia, cunoaste un an mai tarziu pe Lordul Anthony Ashley, care va fi ridicat ceva mai tarziu la rangul de Earl of Shaftesbury, cu care se imprieteneste si in a carui casa va indeplini, de la 1667 la 1675, oficiul de medic precum si pe acela de educator. Prietenia cu lordul Anthony Ashley a decis si peripetiile vietii lui John Locke. impartasind impreuna cu acesta raspunderi politice, fiindu-i secretar si atunci cand prietenul sau a fost Lord Cancelar cat si atunci cand a fost prim-ministru, el a trebuit sa-l urmeze pe Shaftesbury si cand acesta a trebuit sa se refugieze in Olanda in urma conflictului cu regele, unde traieste luandu-si diferite nume si schimband orasele, pentru a nu fi descoperit, de la 1683 pana la 1689, cand se urca pe tronul Angliei Wilhelm de Orania. intorcandu-se in patrie, el este numit mai intai "Commissioner of appeals" iar apoi "Commissioner of trade and plantages". John Locke moare la Essex la 28 octombrie 1704.

Influente

Locke a continuat linia empiris-materialista a lui Bacon si Hobbes, fundamentand orientarea senzualista in teoria cunoasterii. Opera celebra a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influente, se intituleaza: An essay concerning human understanding (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690. Combatand teoria idealista a ideilor innascute, Locke afirma in aceasta opera ca toate cunostintele provin din experienta senzoriala. Dupa el, sufletul omului, la nastere, ca o foaie nescrisa (tabula rasa): in intelect nu exista nimic fara sa fi fost inainte in simturi. Locke a facut totusi unele concesii idealismului, admitand, alaturi de experienta interna, ca un izvor de sine statator al cunoasterii si formuland teoria calitatilor secundare, dupa care calitatile secundare (culoarea, gustul, mirosul etc.) ar fi subiective si numai calitatile primare (intinderea, figura, miscarea etc.) ar avea un caracter obiectiv. Locke nu intelegea specificul calitativ al ratiunii in raport cu simturile si rolul ei activ.

Trasaturile mecaniste ale gnoseologiei lui Locke, potrivit careia ratiunea nu face decat sa combine si sa separe ideile simple furnizate de simturi, l-au determinat pe Engels sa-l considere, alaturi de Bacon, drept intemeietor al metodei metafizice in filosofia moderna.

A fost unul din intemeietorii deismului. Datorita contradictiilor sale, filosofia lui Locke a slujit drept punct de plecare atat materialismului secolului al XVIII-lea cat si idealismului subiectiv a lui Berkeley.

Prin lucrarea sa Cateva pareri asupra educatiei (1693), care a inraurit puternic dezvoltarea pedagogiei in secolele XVIII-XIX, Locke a preconizat educarea in familie a unui gentleman de tip nou, purtator activ al spiritului intreprinzator burghez. Ideolog al compromismului incheiat intre burghezie si nobilime dupa revolutia engleza din secolul al XVII-lea, Locke a fost un partizan al monarhiei constitutionale.

John Locke este socotit in genere ca intemeietorul empirismului modern, adica al acelui curent epistemologic care sustine ca toate ideile noastre provin din simturi, ca isi au fundamentul in experienta. Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adica un teoretician al cunoasterii. El isi propune in lucrarea lui fundamentala sa dea o "cercetare asupra originii certitudinii si intinderii cunostintei omenesti, asupra temeiurilor si gradelor credintei, parerii si asentimentului". in legatura cu problema originilor cunostintei, Locke ia o pozitie contrara rationalismului.

Idei innascute

Teoria ideilor innascute este o teorie gnoseologica idealista potrivit careia in constiinta omului ar exista de la nastere, independent de experienta, anumite idei (ex. ideea de numar, de miscare, de intindere). Teoria ideilor innascute a fost sutinuta sub diferite forme de Platon, Descartes, Leibniz si de alti filosofi. Ea a fost criticata de pe pozitiile senzualismului materialist de Locke, Condillac s.a. Materialismul dialectic respinge teoria ideilor innascute, aratand ca izvorul tuturor cunostintelor noastre sunt senzatiile si perceptiile, care reflecta lumea obicetiva.

Locke spune ca nu exista idei si principii innascute. Intelectul nu este in posesia anumitor idei cu care vine pe lume, cand se naste omul. Ci toate ideile, fara deosebire, pe care le poseda intelectul, ii sunt procurate de simturi, ii vin de la perceptii. Intelectul, prin urmare, nu poseda originar si nici nu poate crea idei, ci el numai prelucreaza ceea ce-i furnizeaza simturile. Intelectul este activ dar nu este creator. Doua sunt izvoarele din care provin cunostintele noastre. Avem pe de o parte perceptiile care ne pun in contact cu obiectele externe, pe care Locke le numeste senzatii (sensations), iar pe de alta parte avem perceptiile care ne releveaza ceea ce se petrece in constiinta noastra si pe care Locke le numeste reflexii (reflections). Avem deci o experienta externa si una interna. Locke tine sa sublinieze ca experienta externa este aceea care se produce intai si ca dupa aceasta ia nastere si experienta interna.

Teoria politica

in politica, Locke combate absolutismul si tirania, apara libertatea si dreptul, vede in puterea legislativa forta suprema. Acesteia trebuie sa i se supuna puterea executiva si cea federativa, care are menirea sa apere comunitatea impotriva primejdiilor din afara. Daca guvernul, reprezentantii si monarhul isi depasesc mandatul, atunci poporul trebuie sa intervina si sa-si exercite singur suveranitatea. Cine incalca legea si stirbeste din drepturile poporului, se pune in stare de razboi cu acesta, si revolutia este in acest caz o arma de aparare, un rau necesar.

Alte teorii