Intrarea propriu-zisă a României în Primul Război Mondial

Arhiducele Franz Ferdinand, printul mostenitor al Austro - Ungariei si sotia sa, Sofia de Hohenberg, sositi in Bosnia cu ocazia manevrelor de vara ale armatei austro-ungare, pe timpul desfasurarii ceremoniei de primire ce a avut loc la primaria orasului Sarajevo, au fost asasinati de catre Gavrilo Princip, nationalist sirb, ("Atentatul de la Sarajevo "), pretext folosit de Puterile Centrale pentru declansarea primului razboi mondial.

Razboiul Romaniei declarat in vara anului 1916, pentru eliberarea provinciilor istorice romanesti - Ardealul, Banatul, Crisana, Maramuresul si Bucovina - de sub cotropirea monarhiei dualiste austro - ungare, ca razboi just, national, a fost purtat de intregul popor roman. Mobilizarea decretata in seara zilei de 14/27 august 1916, cind s-a trimis la Viena declaratia de razboi a romaniei catre Austro - Ungaria, a fost insotita de un entuziasm de nedescris. Chiar in noaptea decretarii mobilizarii, conform planului de operatiuni, dinainte stabilit, trupele romane de acoperire au trecut Muntii Carpati, inaintind pe toata intinderea zonei muntoase de la Dorna si pina la Orsova.

Cu putin timp inainte de data amintita mai sus Romania a primit un ultimatum din partea Antantei: ori intram in razboi de partea sa, ori eram considerati inamici si, implicit, atacati.

Pentru a permite Romaniei o intrare usoara, Antanta a hotarat sa atace frontul Bulgaro-german din sudul Romaniei pentru a-i permite acesteia sa atace Austro-Ungaria. S-a hotarat pentru data de 4 august inceperea ofensivei Rusiei in Sud. intarzierea generalului Sarrail, care a amanat data atacului pentru 18 aceeasi luna a permis bulgarilor sa inceapa ei atacul pe data de 17. Armata Rusiei a fost prinsa concentrata pe centru, pregatita de mars, cu flancurile descoperite.

Romania, presata, a declarat pe data de 28 razboi Austro-Ungariei, trecand in aceeasi zi peste Carpati. Primirea ei in randurile Antantei a fot triumfala. Referitor la aceasta, Generalul Vasile Rudeanu zicea:

Stirea intrarii Romaniei in razboi a produs la Paris si in intreaga Franta o impresie foarte favorabila tarii si poporului roman. indeosebi la Paris a fost un adevarat entuziasm. Guvernul francez, dar mai cu seama presedintele Briand, privit ca autorul principal al interventiei Romaniei in razboi, erau laudati.

in Anglia, intrarea Romaniei in Razboi a provocat, de asemenea, o vie simpatie fata de tara si poporul nostru. Guvernul, si indeosebi ministrul de externe, Sir Grey, era multumit. Facea exceptie Lloyd George, care prin vorba si scris isi aratase mereu ingrijorarea sa asupra soartei Romaniei, aruncata in razboi fara sa se fi prevazut si pregatit masurile necesare spre a-i veni, la nevoie, in ajutor.

in Anglia, multi erau mirati de intrarea noastra in razboi. Vorbind intr-o zi cu corespondentul militar al ziarului "The Times", acesta imi zise ca inainte de intrarea noastra in razboi, gasindu-se intr-o zi in societate cu ministrul Olandei, Swinderen, zvonurile despre intrarea Romaniei in razboi erau cu totul neserioase."

Romania a mobilizat pe campul din Transilvania 235 batalioane de infanterie, 58 escadroane de cavalerie si 215 baterii de artilerie, totalizand 362.000 oameni. Fortele Puterilor Centrale se cifrau la 50 - batalioane, 7 - escadroane si 25 baterii, efectivele ridicandu-se la aproximativ 35.000 oameni. Acest raport de forte, deosebit de favorabil Romaniei (10,3/1) la inceputul campaniei, avea sa se modifice substantial odata cu trimiterea unor puternice forte germane si austro-ungare pe frontul transilvanean precum si prin retragerea unor divizii romane care au fost mutate pe frontul din Dobrogea, dupa declansarea ofensivei bulgaro-germano-turce.

Aceasta ofensiva a surprins Romania slab sprijinita de puterile Antantei. Generalul Sarrail nu a sprijinit armata romana, dupa cum i s-a ordonat de la comandament, de catre generalul sef Joffre, datorita unor neintelegeri mai vechi intre acestia. Dupa infrangerea suferita de armata romana la Turtucaia, generalul-sef Joffre promite trimiterea a trei noi divizii ruse. in realitate, la inceputul lunii septembrie 1916, pe frontul din Dobrogea a fost trimisa numai Divizia 115 infanterie rusa. Abia intre 9-19 octombrie aveau sa mai soseasca alte doua mari unitati ruse: Divizia 3 tragatori si Divizia 8 cavalerie.

La 14 septembrie presedintele Bratianu zicea intr-o telegrama: "Efectul intrarii noastre in actiune a fost distrus moralmente si in mare parte aceasta se datoreste inertiei si lipsei de coeziune a unei unitati de ansamblu, ceea ce a dat indrazneala bulgarilor, a redat curaj ungurilor si a permis germanilor sa deplaseze trupe si sa-si manifeste inca o data superioritatea organizarii lor."

Dupa o luna si jumatate de activitate a Romaniei, luptele se desfasurau in special in sectorul Vardarului i al Strumei. Erau lupte scrute si sangeroase, armata bulgara opunand o mare rezistenta. in Dobrogea bulgarii, dupa ce oprisera catva timp ofensiva, au reluat-o cu toata energia de care erau in stare. Se presupunea ca fortele armate inamice din balcani atingeau 400.000 combatanti. Se cunostea forta naturala a frontului de pe Vardar, sporita prin fortificatii executate si continuu perfectionate.

Astfel, la mijlocul luni octombrie, Romania s-a aflat intr-o situatie delicata, slab sprijinita de Rusia si neputand fi ajutata direct de catre Franta sau Anglia.

in scurt timp de la intrarea Romaniei in razboi, armatele romane au izgonit armatele austro-ungare din Brasov, Fagaras, Sfintu Gheorghe si din alte localitati ajungind pina in apropierea Sibiului si Sighisoarei.

Planul de operatiuni, aprobat de conducatorii statului romin, isi fixa ca obiectiv strategic al fortelor armate romane zdrobirea fortelor de rezistenta austro-ungare in Transilvania si inaintea rapida in Cimpia ungara, ceea ce permitea o scurtare simtitoare a frontului rominesc, initial pe toti Carpatii, o jonctiune cu armatele ruse, cu repercusiuni dintre cele mai grave pentruarmatele Puterilor Centrale.

Declaratia de razboi a Romaniei neasteptata de catre Puterile Centrale, ca si inaintea fulgeratoare a armatelor sale in Transilvania a constituit un ajutor de mare pret francezilor, unde la Verdun armatele germane erau intr-o puternica ofensiva. Neputind rezista singure impotriva trupelor romane, unitatile austro-ungare pe frontul din Transilvania au fost intaritecu puternice divizii garmane, aproape 40, scoase de pe frontul de vest.

Dar ofensiva victorioasa a armatelor romane a fost oprita. Aceasta din cauza aliatilor Romaniei - Marile Puteri, Rusia, Franta, Anglia si Italia, care nu si-au respectat obligatiile asumate cu ocazia incheierii, in august 1916, a conventiei militare cu guvernul roman. in primul rind, in profida obligatiilor semnate si de seful Statului Major al armatelor imperiale ruse, Alexeev, ofensiva pe frontul rusesc a armatelor tariste conduse de generalul Brussilov nu a continuat cu vigoare, ceea ce a avut urmari dintre cele mai negative. Multe din unitatile militare ale Puterilor Centrale raminind disponibile, de pe acest front, au fost aduse pe frontul roman.