Domnia lui Alexandru cel Bun

Alexandru cel Bun, fiu al lui Roman I, a fost sprijinit in preluarea domniei de catre Mircea cel Batran. Acesta a devenit domn impotriva vointei regelui Vladislav Iagello, a feudalilor poloni si lituanieni si a lui Witold, mare cneaz al Lituaniei, var cu regele, care ar fi vrut sa inscauneze in Moldova pe Ivascu, fiul lui Petru Musat. Alexandru a depus juramant de credinta regelui Poloniei si lui Witold, la 25 martie 1400, la Brest in Polonia. Acesta a renuntat la Tara Sepenitului si la suma imprumutata de Vladislav Iagello de la Petru Musat.

Domn din aprilie 1400, Alexandru (supranumit cel Bun) va ingadui lui Mircea sa exercite mai multa vreme influenta sa asupra celeilalte domnii romanesti , din Moldova. Interventia sa pe langa Patriarhia din Constantinopol va fi hotaratoare pentru recunoasterea Mitropolitului Moldovei si asezarea acestuia la Suceava (26 iulie 1401) - expresie a independentei politice a romanilor de la rasarit de Carpati, dar si a colaborarii stranse intre cei doi domni.

Dupa model muntean, Alexandru va organiza structura administrativa a tarii, traditia atribuindu-i intemeierea dregatoriilor. In acest context, a fost fixat si hotarul dintre Moldova si Tara Romaneasca in zona Dunarii de Jos, unde se interfera autoritatea conducatorilor politici de la Suceava si Targoviste.

In virtutea unei traditii politice initiate de primii Musatini, Alexandru a incheiat o intelegere cu regele Poloniei, WI. Jagello, recunoscandu-i suzeranitatea (12 martie 1402). Aceasta optiune politica era menita sa contracareze pretentiile dominatoare ale Ungariei, sa intareasca unitatea antiotomana si sa stimuleze, prin privilegiile ce le-au fost date la inceputul secolului al XV-lea, bogatul comert de tranzit desfasurat prin Moldova de negustorii litoveni si craioveni. In 1403, Mircea cel Batran a reinnoit si el alianta cu Vladislav Iagello, prin intreventia domnului Moldovei. Se realiza atunci o tripla alianta intre aceste tari. Reinnoirea legaturilor cu Polonia s-au efectuat in anii:1404,1407,1411. In anul 1408, litovenilor li s-au acordat si un privilegiu comercial.

Alexandru cel Bun a trimis trupe in sprijinul regelui Iagello pentru marea confruntare cu ordinul teutonic, care desfasura actiuni agresive si de expansiune in zona Marii Baltice. In 1410, la Grunwald, acestia din urma, sprijiniti de regele maghiar Sigismund, sufereau, o grea infrangere.

In consecinta imediata, agravarea raporturilor dintre Ungaria si Polonia a determinat pe Alexandru sa reinnoiasca la Roman, la 25 mai 1411, tratatul sau cu Wladyslav Jagello. Cei doi se angajau sa se ajute reciproc, in cazul unui atac venit din partea ,,craiului unguresc". In cele din urma numeroasele complicatii politice si militare cu care se confrunta regele maghiar l-au obligat sa inceapa negocieri cu regele