Vikingii

Vikingii sau normanzii au fost comercianti, exploratori si razboinici scandinavi care, in perioada 700-1050, au dominat jumatatea nordica a Europei. Dupa unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. Vikingii erau cunoscuti sub numele de varegi, de catre slavii de rasarit, de bizantini si de arabi.

Curajul si cruzimea lor in lupta sunt binecunoscute, insa trebuie mentionat ca vikingii aveau si ocupatii pasnice, precum comertul si construirea de asezari (colonizare).

Initial, vikingii s-au asezat ca agricultori in regiunile de coasta. Mai tarziu, folosind superioritatea lor in construirea corabiilor si arta navigatiei, incep sa practice pirateria de-a lungul coastelor marilor, urcand si pe cursul unor fluvii, fiind numiti "vikingi" intre anii 793 si 1066. Datorita indraznelii lor, vikingii erau adversari temuti, care prin actiunile lor de prada au raspandit teama si panica in randurile populatiilor bastinase.

Azi s-a ajuns la concluzia ca vikingii au parasit regiunile nordice, cu o clima aspra, ca sa se aseze in Europa apuseana, mai bogata si cu o clima mai blanda. Istorisirile despre bogatiile Europei au atras vikingii, care erau saraci, ducand in nord o viata modesta, aspra.

Vikingii au profitat de conflictele interne din Europa pentru a-si extinde activitatea in alte teritorii, Astfel, dupa moartea lui Ludovic cel Pios, imparatul francilor, in 840, fiul sau Lothar I a solicitat sprijinul unei flote vikinge in lupta pentru putere pe care o ducea impotriva fratilor sai. Vikingii si-au dat seama ca nobilii franci erau dispusi sa le plateasca sume bogate pentru a-i impiedica sa-i atace, facand astfel tinuturile lor o tinta irezistibila pentru raidurile vikinge.

Primele raiduri (secolele VIII-IX d.Hr)

Imediat dupa Epoca germanica a fierului, ce le-a permis vikingilor sa utilizeze arme din fier, vikingii, au inceput constructia de nave, cu ajutorul carora sa intreprinda incursiuni de atac si de jaf de-a lungul coastelor europene si sa patrunda in interiorul continentului pe cursul raurilor.

Primul atac al vikingilor, ce a deschis epoca lor, a avut loc in anul 793 d.Hr la manastirea din Lindisfarne, din nord-estul Angliei, cand vikingii au masacrat calugarii de acolo si au ars manastirea din temeli. In anul 795, comunitatile monastice din insulele irlandeze Ioana si Rathlin au avut aceiasi soarta. Situatia devenise atat de grava incat calugarii ajunsese sa se roage lui Dumnezeu sa fie furtuna pentru ca nordicii sa nu poata naviga.

Vikingii au amenintat si Imperiul Carolingian, relativ puternic in ultimii ani de domnie ai lui Carol cel Mare, dar dupa moartea sa puterea imperiului a scazut , iar vikingii au jefuit imperiul dupa voia lor. Asa se face ca in anul 830, orasul Dorestad a fost jefuit de trei ori.

Totusi, natura implicarii vikingilor in afara Scandinaviei a inceput sa se schimbe in a doua jumatate a secolului al IX-lea. In anul 850, regele Carol al-II-lea al Frantei a dat o bucata de pamant din nord-estul Frantei unui grup de vikingi pentru a se stabili acolo, in schimbul ajutorului militar impotriva fratelui sau, imparatul Lothar. Datorita unor evenimente ca acesta, vikingii au dobandit influenta in luptele locale si au fost incurajati sa se stabileasca in afara Scandinaviei. Din acest moment, desi inca organizau raiduri si atacuri, vikingii au devenit interesati de stabilirea legaturilor comerciale si obtinerea unor teritori.

In patria vikingilor, influenta tot mai mare a regilor a diminuat vechea autonomie si independenta a triburilor rivale. Astfel, in anul 870, Harald I Par Frumos a devenit cel dintai rege, care a unificat triburile din Norvegia.

Cucerirea Insulelor Britanice

De la mijlocul secolului al-IX-lea, Irlanda, Scotia si Anglia au devenit obiective majore pentru vikingi. Vikingii au preluat controlul asupra insulelor din nordul Scotiei (Shetland si arhipelagului Orkney), Insulele Hebride si o mare parte a Scotiei continentale. Ei au fondat in Irlanda primele orase comerciale: Dublin, Waterford, Wexford, Wicklow si Limerick, si au utilizat baza lor de pe coasta irlandeza pentru a lansa atacuri in Irlanda si in Marea Irlandei si in Anglia. Cand regele Carol cel Plesuv a inceput sa apere Vestul Franciei mai energic in 862, fortificand orase, manastiri, rauri si zonelor de coasta, fortele vikinge au inceput sa se concentreze mai mult asupra Angliei decat Frankia.

In valul de atacuri vikinge in Anglia dupa 851, doar un singur regat - Wessex - a fost capabil sa reziste cu succes. Armatele vikinge (cea mai mare parte daneza) a cucerit East Anglia si Northumberland si a dezmembrat Mercia, in timp ce in 871, Regele Alfred cel Mare din Wessex a devenit rege doar pentru a invinge in mod decisiv o armata daneza in Anglia. Renuntand la Wessex, danezii s-au stabilit la nord, intr-o zona cunoscuta sub numele de "Danelaw". Multi dintre ei au devenit fermieri si comercianti si s-au stabilit la York, ca un oras de frunte mercantil