Stalingrad

A. ,,Batalia Stalingradului a lasat practic Germania singura in fata Uniunii Sovietice.

Trupele de elita ale Italiei au ramas pe campul de lupta de la Stalingrad, Romania a pierdut doua treimi din armata sa, iar Ungaria, in dezastrul de pe Don, a inregistrat pierderi foarte mari", afirma Jacques de Launay. In cadrul fortelor Axei, s-a instaurat discordia.

Numai in ultimele douazeci de zile de lupte, respectiv in timpul actiunilor desfasurate in vederea lichidarii gruparii germane incercuite, trupele sovietice au scos din lupta 2.000 de avioane de vanatoare, au capturat 5.762 de tunuri, 1.666 de tancuri, 261 de masini blindate, 80.438 de autocamioane si au luat 91.000 de prizonieri, dintre care 2.500 de ofiteri si 24 de generali. Germanii au lasat pe campul de lupta 147.000 de morti in aceste ultime zile, dar totalul pierderilor provocate de sovietici la Stalingrad fortelor Axei s-a ridicat la cifra de 1.500.000 de oameni (morti, raniti si prizonieri).

Esecul campaniei armatei germane si satelitilor acesteia din anul 1941, avand ca obiectiv principal cucerirea Moscovei si scoaterea Uniunii Sovietice din razboi, a pus capat iluziilor

comandamentului german cu privire la ,,razboiul fulger. Conceptia O.K.H. , materializat` in ,,Planul Albastru" (Fall Blau), prevedea misiunea Grupului de armate ,,Sud", care consta in doua lovituri convergente, una pe directia nord-est Kursk, Voronej, cealalta pe directia Volocolansk, Ostrogoisk, avand ca obiectiv incercuirea si nimicirea fortelor sovietice din raionul Starai Oskoi si cucerirea unui cap de pod peste Don. Apoi Grupul de armate ,,Sud" urma sa continue ofensiva cu cele doua grupuri de forte care urmau sa faca jonctiunea in raionul Kantemirovska,incercuind fortele principale comandate de maresalul Timosenko. Ulterior, ofensiva Grupului de armate ,,Sud" urma sa inainteze (cu o parte din forte) spre Caucaz, executand concomitent o lovitura spre Stalingrad.

Ofensiva fortelor germane, declansat la 28 iunie, a inaintat cu succes, iar la 6 iulie, fortele germane au cucerit orasul Voronej (orasul ,,cheie" in sistemul de comunicatii sovietice, dupa caderea Harkovului). La 9 iulie, Grupul de armate ,,Sud" a fost divizat in:

a. Grupul de armate ,,A", comandat de feldmaresalul Wilhelm von List, care avea in compunere armatele 1 tancuri, 11 si 17, toate germane si Armata 8 italiana. In total 41 de divizii, cu misiunea de a trece la ofensiva si a cuceri regiunea Caucazului si intreaga zona petrolifera dintre Marea Neagra si Marea Caspica, executand operatia cu numele de cod ,,Edelweiss" (,,Floare de colt") si

b. Grupul de armate ,,B", comandat de feldmaresalul Freiherr von Bock, avand in compunere armatele 4 tancuri, 2 si 6 germane si Armata 2 ungara, in total 30 de divizii, care

urma sa execute operatia cu numele de cod ,,Heron", cu misiunea de a cuceri orasul Stalingrad, apoi sa dezvolte ofensiva in adancime, sa cucereasca Astrahanul, luand sub control cursul principal al fluviului Volga, intre cele doua orase.

In vederea indeplinirii acestor doua operatii a fost emisa Directiva nr. 45, in care predominau punctele de vedere ale lui Hitler. Directiva avea insa o prevedere care a dus in final la pierderea de catre germani a bataliei de la Stalingrad. Aceasta prevedere consta in dezvoltarea ofensivei cu cele doua grupuri de armate pe doua directii divergente, ale caror obiective erau situate, in spatiu, la mari distante unul de celalalt. Fortele germane ale celor doua grupuri, pe masura ce inaintau, se indepartau unul de celalalt, intre ele creandu-se un adevarat hiatus, acoperit doar de o divizie (Divizia 16 infanterie moto).

In timpul asaltului asupra Stalingradului (10 septembrie-19 noiembrie 1942), Armata 3 romana (11 divizii) si Corpul 6 armata (patru divizii) au acoperit stanga, respectiv dreapta grupului de forte german (Armata 6 si Armata 4 blindata) care atacau fortificatiile marelui oras. Corpul de Cavalerie roman (patru divizii) va desfasura actiuni ofensive si apoi de aparare in Caucazul de Vest, in timp ce Divizia 10 infanterie va executa siguranta litoralului Marii Negre la nord-vest de Novorossiisk. Divizia 2 munte va acoperi stanga Armatei 1 blindate germane pe timpul inaintarii in capul de pod de la Mozdok si va flanca ofensiva germana spre Orjonikidze, ocuparea oraselor Nalcik si Alagir, precum si blocarea tuturor defileurilor Caucazului. Prin aceste actiuni trupele romane vor asigura ,,o perfecta libertate de actiune grupului de forte de la Stalingrad, respingand toate atacurile inamicului, caruia ii provoaca mari pierderi". La asaltul Stalingradului au participat si 50.000 de soldati rusi, belarusi si ucraineni de partea Wehrmachtului. O serie de noi descoperiri documentare ale istoricului britanic Antony Beevor, in arhivele militare rusesti din Podolsk, releva faptul ca 13.500 de soldati sovietici au fost executati de catre NKVD pentru tradare, dezertare, lasitate sau ,,agitatii antisovietice".

La inceputul lunii septembrie 1942, s-a decis constituirea unui nou grup de armate: Grupul de armate ,,Don" (Armatele 3 si 4 romane, Armata 6 germana) sub comanda Maresalului Ion Antonescu. Grupul de armate ,,Don" urma sa preia comanda efectiva abia dupa cucerirea Stalingradului. Organizarea spatelui noului grup de armate, realizarea retelei de transmisiuni, constituirea cartierului general al Grupului de armate ,,Don" au inceput imediat. Comandamentul Armatei 4 romane aflat in Transnistria a fost mobilizat si transportat pe frontul de la Stalingrad iar cel al Armatei 3 romane a fost adus din Caucaz la Rostov si apoi pe Don. Inca de la 18 august 1942, functiona, la Rostov, Esalonul I al Marelui Cartier General roman cu urmatoarele misiuni: a) pastrarea unui contact strans cu trupele romane aflate la est de Bug, pentru satisfacerea nevoilor lor; b) indrumarea logisticii in raport de operatiunile proiectate; c) interventia urgenta pe langa comandamentele germane in folosul trupelor romane; d) inlesnirea legaturilor si transmisiunilor intre Marele Stat Major roman si marile unitati aflate pe frontul de est.

Generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 romane, avea sa raporteze, dupa intrarea in dispozitivul de pe Don a unitatilor romane, pericolul unui atac sovietic pe directia generala Rostov, ceea ce favoriza taierea tuturor comunicatiilor terestre cu fronturile Caucazului si Volgai. Existenta unor capete de pod sovietice permitea concentrarea unor puternice forte ofensive la sud de Don, in conditiile in care nu exista niciun obstacol serios in spatele primei linii care sa poata opri un atac al tancurilor sovietice. ,,(...) a lasa cea mai importanta parte a trupelor

1. Operatia de la Stalingrad (17iulie 1942-2febr 1943) - General de brigada (r) prof. univ. cons. dr. Nicolae CIOBANU Universitatea Nationala de Aparare ,,Carol I" - Revista de istorie militara 1-2 (99-100) 2007 http://www.ispaim.ro/pdf/rim122007.pdf

2. Consideratii asupra bataliei de la Cotul Donului - general de armata Petre Dumitrescu http://istorie-militara.blogspot.com/2007/09/consideratii-asupra-bataliei-de-la.html

3. Alesandru Dutu - "Intre Wermacht si armata rosie" Editura Enciclopedica Bucuresti 2000

4. 19 noiembrie 1942 - inceputul contraofensivei sovietice la Stalingrad: Operatiunea Uranus - ziarul de sibiu - http://www.ziaruldesibiu.ro/fullnews.php?ID=17048

5. Scrisoarea de raspuns a maresalului Ion Antonescu catre Maresalul Manstein "Domnule feldmaresal".

6. Interesul public (cotidian national) http://www.interesulpublic.ro/print.php?id=6864

7. Pandea, Adrian , Ion Pavelescu, Eftimie Ardeleanu , "Romanii la Stalingrad. Versiunea romaneasca asupra tragediei din Cotul Donului si Stepa Calmuca", Bucuresti , Editura Militara ,1992