Muzica la Daci

Mileniile care ne distanteaza de consemnarea formelor primare muzicale pun la grea incercare asertiunile potentiale si ipotezele teoretice datorita modalitatii aproximative de determinare si apreciere a actului sonor. Descoperirea tardiva a sistemelor de notatie priveaza specialistii de documentele care ar oferi probe certe ale copilariei muzicii. In aceasta situatie, alternativa recurgerii la surse indirecte, adeseori deductive, se prefigureaza valabila, dat fiind vastele domenii care prezinta tangente si interferente intre manifestarile sociale ale omului primitiv si lumea sunetelor.

Cele mai indepartate straturi de civilizatie desfasurate in spatiul carpato-dunarean atesta forme sincretice de manifestare artistica, ritualuri, ceremonii in care sunetele organizate, fie si spontan, detin o functie structurala. Insotind omul de la primii pasi ai ascensiunii sale spre modalitatile superioare de viata, muzica s-a intalnit in cele mai diferite situatii si momente, in stransa dependenta cu factorii psihologici, religiosi, sociologici, lingvistici si simbolici. Legata initial de activitatea productiva, muzica a parcurs un lung proces evolutiv, de la articulatii sonore nedefinite spre succesiuni intervalice dotate cu insusiri semantice riguros definite. Cu timpul, dintr-o manifestare cu destinatie utilitaristi, purtand sonoritati ce jucau un anume rol in lupta omului pentru stapanirea mediului inconjurator, se ajunge la incredintarea unei meniri magice, pe masura ce i se descopera posibilitatile exercitarii functionalitatii afective si spirituale.

Din epoca paleolitica, o data cu aparitiile credintelor despre fortele ce pot fi imblanzite prin diferite jertfe si ritualuri magice, se presupune existenta unor practici muzicale inzestrate cu sensuri cristalizate. Muzica actioneaza in stransa conexiune cu cuvantul si gestul. Sincretismul este forma artistica dominanta a acelor vremuri. In etapele secvente, mezoliticul si neoliticul, o data cu perfectionarea uneltelor si cu diversificarea sarcinilor in cadrul colectivitatilor umane se extinde aria ritualurilor, pastrandu-se indicii care pledeaza pentru apelarea la muzica in cadrul ceremoniilor funebre si al cultului fecunditatii. Motivele geometrice ale ceramicii epocii bronzului vin sa sublinieze realizarea saltului de la viziunea artistica imitativa a naturii la stadiul reprezentarii generalizate, in acest context, la cei mai indepartati stramosi directi ai poporului nostru se poate sustine desprinderea unor motive muzicale de sub imperiul ritualurilor si miscarea lor independenta, in virtutea plasticitatii liniilor melodice re care le generau. Instrumentele muzicale ofera camp deschis unei asemenea emancipari. De la atribuirea unor efecte cu repercusiuni directe asupra luptei pentru existenta, ca, bunaoara, vanatoarea in cete, in care latura sonora era amplificata prin efecte instrumentale idiofone si membranofone, s-a ajuns la modalitati mai complexe de emitere a sunetelor, la largirea ambitusului, la descoperirea de noi instrumente, de tipul celor aerofone, confectionate din oase.

In decursul primei varste a fierului, la traci, muzica cunoaste forme de manifestare mai avansate, ale caror granite se suprapun, ba chiar se confunda cu muzica pelasgilor si ilirilor, iar apoi cu cea a geto-dacilor din a doua varsta a fierului. Muzica primilor locuitori ai meleagurilor noastre comporta trasaturi proprii procesului complex care se arcuieste de la fenomenul sonor indefinit spre cel definit, avand o structura limpede, cu proprietati acustice si estetice determinate. In stadiile primare ale societatii umane, nu poate fi vorba despre o arta muzicala in acceptiunea curenta, deoarece articulatiile ce adeseori imitau pasarile erau lipsite de claritate si consecventa. Melodiile primitive nu dispun de principii structurale, fapt pentru care nu se poate vorbi de genuri si tipuri muzicale sedimentate. Ne aflam in faza muzicala dominata de sonoritatile prilejuite de strigatele vanatoarei, haulituri, chiote de veselie, oftaturi de durere, jeluiri.

Aceste componente ale graiului vorbit muzicalizat vor aduce un insemnat aport la configurarea melodiei. Totul apare ca o nebuloasa sonora, din care se degajeaza franturi mai mult sau mai putin coerente: scara melodica se rezuma la un numar foarte restrans de trepte, intonatiile sunt fluctuante. Predomina sonoritati derivate din intentia imitarii lumii inconjuratoare. Intr-un cuvant, atributele conventionale ale lumii sonore incep sa fie cunoscute, dar .nu vor fi nici pe departe stapanite. Mai pregnant pare sa fi fost ritmul, care, in functie de vorbire, de miscarea procesului muncii, de pulsatia vietii, capata organizare si stabilitate. Articulatiile ritmice ale timpului preced melodia, exercitand asupra-i o puternica influenta; primele franturi melodice au avut un profil ritmic pregnant si complex. In domeniul instrumental se petrec aceleasi fenomene. Se descopera instrumentele primare membranofone, iar sonoritatile unor pseudoinstrumente aerofone sunt folosite pe scara larga. De la arcul de vanatoare la instrumentul monocord se va produce un salt, care va reliefa proprietatile timbrale ale vibratiei. Odata descoperita vibratia, se vor descoperi si instrumente