Adjectivul gotic este inventat de umanistii Renasterii italiene. El desemneaza dispretuitor, ca fiind barbara (gotii au invadat Europa la inceputul Evului Mediu), cultura care s-a dezvoltat in Occident intre secolele XII si XIV. Acest calificativ se aplica mai intai arhitecturii, apoi, in ansamblu, artelor si in sfarsit, intregii culturi a acesteei perioade. Arta gotica a fost mult timp privita cu desconsideratie si nu se ezita in a-i distruge operele. A fost reabilitata abia in secolul XX de catre reprezentantii romantismului.
In secolul XI incepe perioada artei gotice, in Franta, unde debuteaza, cu apogeul in secolul XII si se stinge in prima parte a secolului XIII. Dupa alte surse, arta gotica apare la mijlocul secolului XII, odata cu construirea conului bazilicii Saint-Denis, la initiativa abatelui Suger. Foarte rapid, se extinde in toata arhitectura franceza si de aici, in Europa.
Incepand din a doua jumatate a secolului XIII, diferite tari ale Europei se ataseaza de modelul francez. Fiecare regiune ii da goticului o inflexiune originala, proprie specificului national, fara a-i schimba insa, principiile de baza. Este epoca goticului regional. Perioada de extindere a artei gotice acopera un spatiu geografic foarte important. La nord, patrunde in Scandinavia; la est, atinge Polonia, iar la sud cucereste o parte din Orientul latin, pana in Cipru si Insula Rhodos. Italia, insa, face exceptie de la aceasta regula. Ea ramane pentru mult timp inchisa artei gotice, careia ii da o interpretare cu totul originala, mentinand din ea doar aspectul decorativ.
Odata cu secolul XII, Europa intra intr-o perioada numita Frumosul Ev Mediu, cunoscand un puternic avans demografic, care provoaca formarea a numeroase centre urbane. Arta gotica este profund legata de aparitia acestor orase, spre deosebire de arta romanica, ce ramane o arta mai mult rurala. Catedralele din ce in ce mai inalte sunt cele care reflecta orgoliul fiecarui oras.
Secolele XII si XIII reprezinta o perioada de o mare emulatie intelectuala, odata cu aparitia primelor universitati. Acestea sunt locul de propagare a marilor curente scolastice si teologice, care se regrupeaza in doua mari directii opuse: una propovaduind idealismul si misticismul, cealalta rationalizarea credintei si naturalismul. Aceste diferente ideologice stau la baza noilor forme artistice.
Context istoric: In Franta, suveranii incearca sa-si impuna puterea asupra unui teritoriu inca divizat, si Filip August reuseste, la inceputul secolului al XII-lea, recucerirea teritoriilor aflate sub dominatie engleza. Mai tarziu, domnia lui Ludovic cel Sfant (1226 - 1270) marcheaza triumful dinastiei capetienilor.
Manastirea Saint-Denis, reconstruita la initiativa abatelui Suger, propune o arhitectura complet noua. Pentru prima data, cu adevarat, arhitectura gotica isi face simtita prezenta in pronaos (sfintit in 1140) si mai ales, in jurul conului, in deambulatoriul dublu (sfintit in 1144), unde bolta in cruce pe ogive este sistematic legata de folosirea arcului frant. Din acest moment, aceasta tehnica va fi pe deplin stapanita. Boltile se sprijina pe colonete fine, dand edificiului un aspect de o indedita suplete si gratie. Zidurile, ale caror rol de sustinere este diminuat, sunt strapunse de goluri ornate cu vitralii care permit o iluminare abundenta. Acest fel de a construi face scoala. Arhitectii gotici isi bazeaza lucrarile pe trei principii esentiale: marirea deschiderilor, cresterea inaltimii edificiului si cautarea unui spatiu omogen.
In arhitectura, Saint-Denis serveste ca model pentru o intreaga categorie de constructii apartinand goticului timpuriu. Aceste catedrale marcheaza trecerea de la arta romanica. Ele se caracterizeaza
- Elie Faure, ,,Istoria artei" Vol. II Arta Medievala, Editura Meridiane, 1988
- Enciclopedia ,,Istoria artei - pictura, scultura, arhitectura", Jacek Debicki, Jean-Francois Favre, Dietrich Grunewald, Antonio Filipe Dimentel, Enciclopedia RAO, 2000
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
