Este gustos, sanatos, perfect pentru diete si necesar pentru o alimentatie echilibrata. Se pare ca a luat nastere dintr-o eroare: din laptele tinut pe vremea aceea intr-un burduf de piele si uitat afara la caldura.
Este posibil ca denumirea de iaurt sa derive din cuvantul de origine turca "yogur". Despre nasterea iaurtului nu se stie nimic sigur.
Grecii si romanii aminteau deja in scrierile lor despre iaurt. La fel si analele de la curtea lui Francisc I al Frantei. In India era un aliment cu mare succes. Si totusi cel care a adus "faima" iaurtului este microbiologul rus Ilia Ilici Mecinicov, cercetator la Institutul Pasteur,
primul care a studiat iaurtul in conditii de laborator. De ce?
Pentru a vedea secretul longevitatii populatiei bulgare, mare consumatoare de iaurt.
A fost primul care a izolat Lactobacillus bulgaricus, una dintre bacteriile responsabile de
fermentarea laptelui.
Astfel, iaurtul i-a adus microbiologului rus Mecinicov un premiu Nobel.
Din cate popoare de bacterii exista in corp, tubul digestiv adaposteste cel putin jumatate. Majoritatea acestor microorganisme sunt benefice. Intaresc sistemul imunitar, contribuie la absorbtia hranei si intaresc sanatatea. Din pacate, intestinul gazduieste si alte bacterii, mult mai putin prietenoase, care provoaca boli. Din cate remedii naturale exista, iaurtul si "neamul lui", compus din alte soiuri de lactate acidulate, sunt campioni ai.eficientei,blocand.evolutia"musafirilor.nepoftiti".
Iaurtul este fabricat prin adaosul de bacterii in laptele dulce, fapt ce provoaca o fermentatie. Cele doua bacterii utilizate de obicei sunt Lactobacillus bulgaricus si Streptococcus thermophilus, care coaguleaza laptele. Aceste preparate, foarte bogate in germeni vii, sunt botezate "probiotice", in opozitie cu "antibioticele", care elimina sau distrug bacteriile. Ele protejeaza intestinul impotriva bacteriilor patogene, consumandu-le hrana de care acestea au nevoie pentru a se dezvolta. In plus, flora continuta in iaurt si laptele fermentat produce acizi care distrug.bacteriile.nocive.
Iaurtul isi are originea in Asia sau in Europa de est si a aparut ca raspuns la nevoia de a conserva laptele peste cele cateva ore care urmau mulsului.
Astfel a inceput aventura descoperirii nenumaratelor avantaje nutritionale si medicale pe care le detine.
Coagularea laptelui a fost, desigur, descoperita absolut din intamplare. In foarte multe tari, Grecia, Turcia, Mongolia sau India, consumarea iaurtului face parte din traditie, dar incepand cu anii '20 ai secolului al XX-lea, iaurtul se raspandeste si in Europa Occidentala. Cuvantul iaurt, care vine din limba turca, youghurmak insemnand "a ingrosa", este utilizat in mod curent, atat in America de Nord-yoghurt, cat si in Europa si desemneaza versiunea moderna a laptelui prins de altadata.
Iaurtul se prepara din lapte de vaca, de oaie, de capra sau de bivolita, pasteurizat sau fiert si insamantat cu culturi selectionate de bacterii lactice specifice (Thermobacterium bulgaricum si Streptococcus thermophilus). Laptele de oaie si laptele de vaca se folosesc in amestec cu maximum 30% lapte de bivolita.
Tipuri de iaurt
Dupa natura laptelui folosit la prepararea lui, iaurtul se clasifica in 3 categorii: iaurt din lapte de vaca, din lapte de oaie sau din lapte de bivolita. Dupa continutul de grasime, iaurtul din lapte de vaca se clasifica in trei tipuri:
- tip extra - din lapte supus unei concentrari partiale cu 4% grasime
- tip gras - cu 3,2% grasime
- tip slab (din lapte smantanit) - cu 0,1% grasime
Deasemenea pe piata romanesca se mai gasesc si alte tipuri de iaurt:
- normal
- cu cereale
- cu fructe: - cu pulpa de fructe
- cu aroma de fructe
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
