Limane fluviatile

Limanele fluviatile, desi sunt in principal rezultatul actiunii raurilor au o pozitie aparte fata de gama lacurilor din cadrul luncii. Limanele fluviatile ocupa zona de debusare, de confluent a unor vai mici cu raurile principale. La formarea limanelor un rol important l-au jucat miscarile eustatice(positive si negative) si epirogenetice, care au determinat transformarea cursurilor inferioare ale raurilor in limane si deci au largit mult sectiunea vailor mici laterale la zona de confluent. In perioadele recente, un asemenea rol l-au avut si apele de inundatie, care inainte de indiguire patrundeau in aceste vai(in special in cursul inferior al Dunarii), radicand nivelul apei cu 2-3 m.

Sunt frecvente in cursurile inferioare ale raurilor Ialomita, Buzau si Dunare si pe litoralul Marii Negre au luat nastere pe vaile secundare, aluvionale de catre raul colector O parte din ele sunt afectate direct de variatiile de nivel ale raului collector, in timp ce altele sunt isolate si fdeci regimul hidrochimic va suferi consecintele respective. Precipitatiile reduse (500mm) si evaporatia intense(>800mm) contribuie la metamorfozarea "in loc" a apelor lacustre din zona de est a Campiei Romane. Tipul caracteristic este sulfato-sodic tranzitiv spre cloromagnezian.

Bilantul hidric mai echilibrat face ca acestea sa aiba un ecart de variatie a mineralizarii mai mic(lacuri salmastre). La multe limanuri fluviatile au fost facute lucrari de amenajare in functie de modul de folosire(piscicultura-Strachina), acestea modificand configuratia depresiunii lacustre si regimul hidric.

In formarea unor limane fluviatile un rol important l-au avut si miscarile neotectonice (negative), care au transformat unele vai mici, cu o energie de relief mica in zonele joase lacuite(zona Snagov-Caldarusani si Jirlau-Amara-Balta Alba).

Limanele fluviatile se intalnesc in lungul vaii Dunarii-Mostistea(2000 ha), Galatui cu Potcoava ca si in lungul Ialomitei(Rogoz, Saratuica, Munteni-Buzau, Fundata, Ograda, Strachina), situate in cursul inferior al unei vai secundare, aluvionate in zona de confluenta prin ridicarea nivelului de baza ceea ce le-a interrupt complet legatura cu colectorul principal. Aceste lacuri au o forma alungita si adancimi mai mari ca cele precedente. Ele se alimenteaza din precipitatii si scurgerea superficiala, unele avand insa si legaturi cu panza freatica. Toate au apa in mod permanent si prezinta unele oscilatii de nivel in functie de perioadele ploioase si secetoase. Limanele din lungul Ialomitei se caracterizeaza prin suprafata mai mica, concentratie in saruri mai mare, care se ridica pana la peste 1 g/l , vegetatie acvatica lipsita de interes, dezvoltata pe suprafata apei sau sporadic la mal(petice de rogoz si stuf); cele mai mari dintre ele (Fundata, Strachina) prezinta spre sud si sud-vest maluri inalte- faleze lacustre- ca urmare a activitatii vantului dominant din nord si nord-est, care a antrenat valurile si a subminat versantii la baza. Datorita apei lor salmastre, aceste lacuri sunt folosite in primul rand in piscicultura, scop pentru care pe cateva din ele s-au construit cabane piscicole, apoi pentru irigatii si in balneologie.

Procese / proproietati ale lacurilor(care se intalnesc si in cazul lacului Strachina)

Tot prin procesele de aluvionare fluviatila, pe langa barajele produse la limanele fluviatile, la cursurile si meandrele de rau parasite se formeaza lacuri, pe fundul unor vai, prin bararea acestora de catre conurile de dejectie monolaterale sau bilateral ale organismelor torentiale afluente.

Procesele de sufoziune si tasare

Se desfasoara in principal pe depozite loessoide, dar si pe depozite friabile de terase, pe cuvertura eluvio-deluviala de pe interfluviu si chiar pe formatiunile piroclastice(vulcanice). De fapt procesul de sufoziune si tasare se coreleaza strans cu dizolvarea, dar in cazul de fata nu in roci compacte massive ci in particule intrate in structura formatiunilor litologice amintite. Intre formele de relief rezultate din procesul de sufoziune si tasare in loess se includ si limanele fluviatile.

Stratificatia termica

In cazul lacurile temperate stratificatia termica isi schimba sensul intr-un an in functie de anotimp, si anume, directa vara(temperaturi mari la suprafata si mici la fund) si inversa iarna(temperaturi mai mari la fund si mai mici la suprafata). In anotimpurile de tranzitie si in perioade cu vant puternic, in cazul lacuriloir cu adancime mica, temperature este aceeasi pe toata vertical. Aceasta faza se numeste homotermie si ea poate fi la +40 dar si la alte valori mai marti. In cazul stratificatiei directe se disting de obicei trei orizonturi:de suprafata, epilimnion, de fund, hipolimnion si intermediary, mezolimnion. Majoritatea lacurilor din Romania au numai epilimnion, adica stratul de apa influentat zilnic de variatia temperaturii aerului sau de actiunea vantului. Din cele cateva observatii efectuate la mirele hidrometrice si plutele evaporimetrice se poate