Globalizare

Globalizarea reprezinta procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea si dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica si socioculturala Retelele de relatii si dependente dobindesc un potential tot mai mare de a deveni internationale si mondiale.

Globalizarea apare definita diferit in opinia unor analisti ai fenomenului. Astfel, Schimnuitov considera " dincolo de milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea, avem datoria de a recunoaste ca ne aflam in fata unui colonialism modern " ; Martin Allrow - " globalizarea se refera la toate acele procese prin care popoarele lumii sun incorporate intr-o singura societate mondiala, societatea globala."; Anthony Gidees - " globalizarea poate fi definita ca intensificarea relatiilor sociale in lumea intreaga care leaga intr-o asemenea masura localitatile indepartate, incit evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare si invers." ; Emanuel Richter - "globalizarea este reteaua globala care a adunat laolalta comunitati pe aceasta planeta, altadata dispersate si izolate , intr-o dependenta mutuala si o unitate ale unei singure lumi ".

Globalizarea ofera oportunitati extinse pentru o dezvoltare reala la nivel global, dar se manifesta printr-un progres inegal pe regiuni Unele tari devin din ce in ce mai integrate in economia mondiala, cu o viteza mult mai mare decit altele. Tarile care au reusit sa devina parte a sistemului unic global pe cale sa se contureze se bucura de cresteri economice mult mai insemnate si de o reducere mult mai importanta a saraciei.

Pe de alta parte, trebuie precizat si faptul ca in anii 1970 si 1980, cind multe tari din America Latina si Africa au urmat politici de orientare spre interior, dezvoltarea economica a acestora a stagnat sau s-a canalizat pe un trend descrescator si s-au inregistrat cresteri impresionante ale saraciei cu valori ridicate ale inflatiei.

In momentul de fata, au loc mari transformari in privinta cresterii veniturilor si schimbarii politicilor. Incurajarea terendului este cel mai bun curs pentru promovarea cresterii economice, dezvoltarea si reducerea saraciei. Totusi, crizele inregistrate de pietele emergente in anii 1990 au demonstrat ca oportunitatile asociate procesului de globalizare presupun si riscuri provenite din miscarile volatile de capital, la care se adauga riscul de ordin social, economic si de degragarea mediului inconjurator care sunt determinate de acentuarea saraciei.

In patru domenii - ecologie, societate civila, identitate si cunoastere - o evaluare a efectelor negative este contrabalansata de noi posibilitati de actiune. Globalizarea a contribuit la deteriorarea naturii si secarea resurselor neguvernabile. Dar a creat si posibilitatea unor campanii mondiale si a oferit concepte si metode, ca de exemplu, dezvoltarea durabila, recunoscute cvasiuniversal. Societatile civile au o mai putina eficienta in fata factorilor globali, ce nu pot fi trasi la raspundere, precum guvernele sau companiile ancorate in teritoriu, vizibile si abordabile. Dar ele dovedesc o mare propensiune spre globalizare, pe care o folosesc in aspiratia la o societate civila globala deja emegenta.

Identitatea individului sau agrupului este amenintata de fluiditatea si ritmul globalizarii. Dar exista si orizontul nou al unei identitati din reflexivitatea oferita de sansele globalizarii. In sfirsit, cunoasterea este avantajata de fluxul de informatii, productia si circulatia ei necontenita si setea de cunostinte a civilizatiilor contemporane.

Din pacate, corul celor care sunt impotriva globalizarii devine din ce in ce mai puternic. Globalizarea, afirma unii, creeaza o lume a invingatorilor si a perdantilor. Globalizarea nu este in opinia tuturor un fel de panaceu, capabil sa videce toate bolile de care sufera planeta noastra. Din acest punct de vedere, euforia de care dau dovada unii nu se justifica intru totul. Mai mult decit atit, numerosi observatori ai vietii economice internationale considera ca ea este intretinuta in mod artificial tocmai de cei ce beneficiaza de pe urma ei si mai putin de cei ce au inregistrat pierderi sau au fost pur si simplu marginalizati.

Un punct de vedere interesant cu privire la globalizare a fost exprimat de primul ministru al Malaeziei, dr. Mohathir Mohamad, la Conferinta Liderilor Lumii a Treia, care a avut loc la Kuala Lumpur in 24 iunie 1996. Caracterizind-o de la inceput ca un " proces incontrolabil " , dr. Mohamad a spus ca " tarile dezvoltate interpreteaza globalizarea ca o demolare a granitelor in calitaea lor de bariere in calea exploatarii. Drept rezultat, fiecare tara bogata sau saraca, ar trebui sa aiba acces la oricare alta tara, toate beneficiind. In realitate, globalizarea lasa tarile aflate in curs de dezvoltare totalmente expuse si in incapacitate de a se proteja.". Concluzia desprinsa de primul ministru malaezian este nu numai pesimista, dar si drastica.

Cu prilejul Conferintei UNCTAD - IX tinuta la Midrand, Africa de Sud, citiva lideri ai tarilor aflate in curs de dezvoltare au descris modul cum globalizarea si liberalizarea au inlaturat companiile locale din afaceri, marginalizind economiile lor. Totodata, ei au aratat cum liberalizarea comertului sau deschiderera economiilor lor marfurilor si companiilor straine (urmind politicile impuse de institutiile creditoare precum Banca Mondiala si FMI) au condus adesea la rezultate dezastruase In acest cadru, presedintele Tanzaniei, Benjamin Mkapa, a subliniat ca tarile care au dat curs liberalizarii si privatizarii sub indemnul Bancii Mondiale si FMI au suferit imense costuri sociale (incluzind pierderea de locuri de munca, degradarea sanatatii si educatiei), concomitent cu instalarea unei " mari instabilitati ". " Deschiderea economiilor noastre - adauga