Explozia demografică

Motto:

"Calatorim impreuna, pasageri pe o mica nava spatiala, depinzand de rezervele ei vulnerabile de aer si sol conservate de la anihilare numai de grija, munca si as spune dragostea pe care le daruim fragilei noastre nave."

Adlai E. Stevenson

1. Mohan Gh., Neacsu P., 1992 - Teorii, legi, ipoteze si conceptii in biologie, Edit. Scaiul, Bucuresti

T.R. Malthus (1798): "Populatia creste in progresie geometrica, iar masa mijloacelor de subzistenta in progresie aritmetica; dezechilibrul creat face necesara interventia obstacolelor regresive pentru reglementarea raportului dintre populatie si mijloacele de subzistenta".

Numarul populatiei umane se dubleaza la 25 ani.

In rezumat: a) numarul populatiei este in mod necesar limitat de mijloacele de subzistenta;

b) numarul populatiei creste inevitabil acolo unde mijloacele de subzistenta cresc, cu exceptia existentei unor obstacole puternice;

c) aceste obstacole pot fi: "retinere morala, viciu si suferinta".

Retinerea morala (- ideea fundamentala la Malthus) ia forma: amanarii casatoriei sau a abstinentei in casatorie.

Dupa Howard si Fiske (1911), exista unul sau mai multi factori "acultativi" care controleaza dinamica efectivului fiecarei specii (ex, paraziti, boli). Fluctuatiile numerice (datorate factorilor climatici, de ex.) au avut efecte "catastrofale".

Dupa Friederichs (1927), reglarea efectivului unei populatii reprezinta consecinta tuturor interactiunilor dintr-o biocenoza, cu atat mai numeroase cu cat biocenoza este mai complexa.

Dupa Bodenheimer (1928) si Uvarov (1931), efectivele populatiilor naturale sunt controlate de factorii climatici, in special temperatura si umiditate. Efectele s-ar datora modificarii conditiilor de hranire.

Thompson (1939) si Schwerdtfeger (1941) considera ca toti factorii biotici si abiotici, integraqti intr-o unitate complexa, controleaza marimea populatiilor naturale.

Nicholson (1933, 1954, 1957, 1958) afirma ca populatiile sunt sisteme in echilibru cu mediul, capabile sa dezvolte reactii (numerice) compensatoare. Marimea populatiei tinde sa fie proportionala cu cantitatea de hrana disponibila, dar si cu rapitorii, spatiul disponibil etc., care intervin in reglarea numerica a populatiei cu mult inainte de a se ajunge la limita inferioara a cantitatii de hrana disponibile.

Cristians (1950, 1968) si Dawis (1964) arata ca reglarea cresterii populatiilor la mamifere se realizeaza printr-un comportament social si se explica prin raspunsurile endocrine legate de densitate. Densitatea crescuta este resimtita ca stres sau agresiune, iar pe cale hipofizo-corticosuprarenaliana mortalitatea creste fiziologic (sensibilitate mai mare la infectii si parazitism).

Chitty (1955, 1960) pune accentul pe mecanisme interne de reglare a efectivului unei populatii.

Wynne Edwards (1962) presupune existenta unor relatii de tip feed-back intre indivizii unei populatii (la speciile cu un comportament social complex, teritoriu bine determinat, care au castigat o anumita independenta fata de factorii de mediu (pasari, mamifere).

Milne considera ca in conditii naturale o populatie fluctueaza intre doua valori extreme: inferioara, sub care specia dispare si superioara, peste care indivizii mor prin lipsa de spatiu si hrana. "Capacitatea ultima" a unui mediu determinat si pentru o specie data ar fi numarul maxim de indivizi pe care un mediu il poate asigura fara distrugerea completa a resurselor de hrana si spatiu. "Capacitatea mediului" ar fi numarul maxim de indivizi pe care mediul il poate mentine in permanenta. Capacitatea mediului este intotdeauna mai mica decat cea ultima.

Pimentel (1961, 1965, 1968) vorbeste despre existenta unui feed-back genetic intre populatii si mediul lor.

Cresterea mortalitatii si migratiile sunt in legatura cu inrautatirea conditiilor trofice.

Mecanismele interne transforma actiunea factorilor externi in functie de densitatea populatiei, transmitand mai departe efectul (Wilbert, 1962). La om aceasta actiune este minima (servicii de asistenta sociala) iar mecanismele interne ce controleaza - induc fertilitatea si mortalitatea in functie de densitate nu mai sunt eficiente, datorita serviciilor de asistenta medicala.

2. Eveline Popovici, 1998 - Studiul mediului inconjurator. Dimensiuni europene, Edit. Univ. "Al.I. Cuza" Iasi

Conceptul dezvoltarii durabile subliniaza relatia complexa dintre nivelul populatiei si bunastarea societatii umane.

In general, nivelul populatiei este reglat de valoarea raportului fertilitate - mortalitate umana.

Exista o stransa interdependenta intre nivelul populatiei si randamentul solului cultivat, nivelul capitalului industrial si al poluarii.

Cresterea exponentiala pe Terra:

1650 - 0,5 miliarde, spor de 0,3 % anual (dublare la 250 ani)

1900 - 1,6 miliarde, spor de 0,5 % anual (dublare la 140 ani)

1970 - 3,6 miliarde, spor de 2,1 % anual (crestere superexponentiala, datorita scaderii ratei mortalitatii).

Niciodata populatia globului nu a fost atat de numeroasa ca astazi, iar viteza de crestere, de aproximativ 1,7 % pe an, nu a fost atat de mare. Explozia demografica actuala exercita o presiune crescanda asupra resurselor naturale limitate ale Pamantului.

Populatia creste atunci cand rata reala de natalitate este mai mare decat a mortalitatii. Diferenta dintre cele doua este rata naturala demografica a populatiei. Intr-o tara in care rata de natalitate este de 20 la 1000 si cea a mortalitatii de 10 la 1000, rata naturala de crestere este de 10 la 1000 persoane, sau de 1%.

Expertii estimeaza ca cele 5,4 miliarde care traiau in 1991, reprezentau 6-7% din totalul persoanelor care au trait vreodata pe pamant. Bineinteles estimarile demografice dinainte de 1800 sunt doar aproximari. Dar, chiar si in zilele noastre, cifrele demografice referitoare la numeroase zone sunt adesea inexacte. Totusi, expertii au determinat o curba a cresterii demografice pe planeta. O perioada importanta a populatiei a fost in jurul anului 8000 i.Hr. Perioada este str'ns legata de descoperirea agriculturii si de infiintarea asezarilor umane permanente. De la o populatie de aprox 5 milioane in 8000 i.Hr., cifrele au crescut treptat, dublandu-se la fiecare 1500 de ani, pt ca in 1650 sa atinga 500 de

1. Mohan Gh., Neacsu P., 1992 - Teorii, legi, ipoteze si conceptii in biologie, Edit. Scaiul, Bucuresti

2. Popovici Eveline, 1998 - Studiul mediului inconjurator. Dimensiuni europene, Edit. Univ. "Al.I. Cuza" Iasi

3) Gore Al., 1995 - Pamantul in cumpana. Ecologia si spiritul uman, Edit. Tehnica, Bucuresti

4) Vadineanu Angheluta, 1998 - Dezvoltarea durabila. Teorie si practica, vol. I, Edit. Univ. Bucuresti

5) ***, 1975 - Population, Ecology, and Social Evolution, Edit. Steven Polgar, Mouton Publishers, The Hague

6) Barnett S.A., 1995 - Biologie si libertate, Edit. - tiintifica, Bucuresti

7) Grigg David B., 1980 - Population growth and agrarian change. An historical perspective, Cambridge University Press, Cambridge

8) Visan Sanda, Cretu Steliana, Alpopi Cristina, 1998 - Mediul inconjurator. Poluare si protectie, Edit. Economica, Bucuresti

9) Godeanu S., 1997 - Elemente de monitoring ecologic / integrat, Edit. Bucura Mond, Bucuresti

10) Jordan Terry G., Rowntree Lester, 1982 - The Human Mosaic. A Thematic Introduction to Cultural Geography, 3rd Ed., Harper & Row Publishers, New York

11) Sherman Irwin W., Sherman Vilia G., 1989 - Biology. A Human Approach, 4 Ed., Oxford University Press, New York

12) Ecologie generala si protectia mediului, Mihai Berca Editura CERES