Carpații

Carpatii reprezinta partea cea mai inalta a reliefului. Pozitia lor in mijlocul tarii arata rolul pe care-l indeplinesc in formarea unitatii pamantului romanesc. Muntii Carpati sunt munti tineri si de inaltime mijlocie. Ei alcatuiesc o parte din lantul muntos carpatic, care incepe la Dunare, din bazinul Vienei si se desfasoara neintrerupt, sub forma unui arc, pe teritoriul Cehiei, Slovaciei, Poloniei, Romaniei si al Iugoslaviei, terminandu-se dincolo de Dunare, in valea Timokului. Lungimea totala a intregului lant este de 1600 Km. La randul lor, Carpatii fac parte dintr-un sir mai lung, lantul alpino-carpato-himalaian, care strabate Europa si Asia, de la Oceanul Atlantic si pana la Oceanul Pacific. Carpatii se gasesc, prin urmare, in continuarea Alpilor si se prelungesc, la randul lor, cu Muntii Stara Planina (Balcani). Pe teritoriul tarii noastre se afla mai mult de jumatate din lungimea totala a Carpatilor.

Orogeneza

Dupa structura si timpul cand au aparut, Carpatii sunt o veriga a sistemului muntos alpino - carpato - himalayan. In erele mezozoic si neozoic in timpul unor repetate transgresiuni si regresiuni marine, geosinclinalul carpatic s-a umplut cu depozite sedimentare (argile, calcare, etc.). Depozitele din geosinclinalul carpatic au fost cutate si scoase de sub ape in timpul miscarilor alpine, incepand din cretacic si continuand pana in neogen si care s-au concretizat prin mai multe orogeneze: austrica in mezocretacic; laramica in cretacicul superior si stirica in miocen. Ultimile miscari alpine au fost cele valahice in pliocen - cuaternar. Pe langa miscarile de inaltare, s-au produs si importante prabusiri tectonice. Astfel in cretacicul superior s-a format depresiunea Hateg si tot atunci si la inceputul paleogenului Depresiunea Transilvaniei. In a doua jumatate a perioadei neogene, pe marginea vestica a Carpatilor Orientali s-au produs eruptii vulcanice care au generat un important lant vulcanic. Acelasi fenomen s-a produs atunci si in Apuseni, dar s-au format vulcani izolati. La sfarsitul neozoicului si inceputul cuaternarului s-au retras apele din depresiunile intramontane. Miscarile tectonice de la inceputul cuaternarului au inaltat anumite sectoare ale Carpatilor (indeosebi cel meridional) cu cca. 1000 m. In prima parte a cuaternarului (pleistocen) crestele cele mai inalte ale Carpatilor au fost acoperite cu ghetari, care au sculptat circuri, vai glaciare si creste. O data cu incalzirea climei, acum cca. 10000 de ani, in perioada postglaciara (holocen) ghetarii s-au topit, apele curgatoare au modelat vaile, terasele si luncile, definitivand actuala infatisare a Carpatilor.

Relief

Temperatura medie anuala scade usor in tara noastra de le sud (10 - 11oC) spre nord (8,5oC), dupa cum scade si in altitudine (6oC la 1000 m altitudine, 0oC la peste 2200 m). Maximele si minimele absolute de temperatura in tara noastra au fost: -38,5oC la Bod (judetul Brasov), inregistrata la 5 ianuarie 1942, si 44,5oC la statia meteorologica Ion Sion (judetul Braila) la 10 august 1951. Precipitatiile atmosferice scad in medie de la vest la est si cresc cu altitudinea. In tinuturile deluroase cad 600 - 800 mm/an, iar in muntii inalti peste 1200 mm/an. Solurile argiloiluviale numite argiluvisoluri (cenusii si brun-roscate) se intalnesc in regiuni depresionare si in muntii nu prea inalti, cambisolurile (soluri brune si brune acide) sunt favorizate de un climat racoros si umed. Mai sus, sub paduri de fag si rasinoase, apar solurile podzolice, sarace in humus. Etajarea aceasta se incheie cu solurile alpine brune acide de climat rece, cu precipitatii abundente si vegetatie de pajiste alpina. Acestea, ca si cele podzolice se numesc spodosoluri.

Carpatii Orientali

Carpatii Orientali se desfasoara pe cca. 3o latitudine si pe o suprafata de 34549km2. Pe latura vestica s-a format un lant de munti vulcanici, fenomen datorat evolutiei placii est-europene si microplacilor transilvana si panonica. uccesiv in cadrul Carpatilor Orientali, s-au format trei unitati longitudinale distincte din punct de vedere litologic, structural si tectonic: in centru unitatea cristalina, in est cea a flisului, iar in vest cea vulcanica. Unitatea cristalina, care este si cea mai veche, formeaza un lant principal alcatuit din roci dure si avand o tectonica pronuntata: Muntii Rodnei, Muntii Maramuresului, Muntii Bistritei si Muntii Giurgeului. La sud de valea Trotusului, formatiunile cristaline apar numai in fundamentul extremitatii sud-vestice a Carpatilor Orientali (Piatra Mare, Postavaru si Persani). Unitatea de flis s-a format in doua etape: cretacic superior - flisul intern - si paleogen - flisul extern. Flisul este formatiunea cea mai extinsa in toti Carpatii, avand o latime ce ajunge de la 40 de Km in nord-est la 80 de Km in zona de la curbura. Conditiile climatice din miocen au dus la formarea complexului mediu de nivelare, cu altitudini foarte variate. Miscarile tectonice din faza austrica pana in faza diastrofismului moldavic au dus la compartimentari care au redus masivitatea Carpatilor Orientali. Denivelarile create au conditionat formarea unor piemonturi, resturile lor fiind evidentiate de conglomerate si panze de pietrisuri in depresiunile carpatice. Cea de a treia latura, vulcanica, se contureaza incepand din neogen. Ciclurile vulcanice au dus la formarea lantului vulcanic: Oas, Gutai, Tibles, Caliman, Gurghiu, Harghita. Consolidarea lantului