Câmpia Română

Campia Romana cuprinde intreaga zona joasa care se desfasoara de-a lungul Dunarii inferioare, intre Drobeta Turnu-Severin in vest si Galati in est. Catre nord, Campia Romana este delimitata de Piemontul Getic pana la valea Dambovitei, de unde intra direct in contact cu Subcarpatii; patrunde ca un golf de-a lungul Siretului si apoi de la Panciu urmareste o linie dreapta vest-est, pana in apropierea localitatii Corod, apoi pe valea Geru pana la Siret.Limita vestica, sudica si estica o formeaza valea Dunarii

Unitatea majora a ansamblului teritorial national si componenta pricipala a domeniului carpato-danubiano-pontic,Campia Romana ocupa 21% din teritoriul Romaniei.Prezinta o forma alungita de la vest la est, cu o curbura catre nord la contactul cu Dobrogea, curbura urmata de Dunare si care se conformeaza arcuirii Subcarpatilor si Carpatilor de la Curbura.

.

ELEMENTE DE ORDIN GEOLOGIC

. Din punct de vedere structural-tectonic, aceasta campie se constituie intr-o depresiune (Valaha sau Pontica) dominata de un cadru inconjurator mai inalt.

Cercetarile de suprafata ca si miile de foraje geologice si geotehnice au avut ca rezultat o cunoastere amanuntita a Depresiunii Valahe. Se pot delimita astfel doua etaje structurale: soclul si cuvertura sedimentara.

1. Soclul

Este eterogen atat ca structura geologica cat si ca varsta a consolidarii. Platforma Valaha (parte a Platformei Moesice) s-a consolidat in epoca prehercinica (Proterozoic - inceputul Paleozoicului) in urma orogenezelor precambriene si caledoniene si a nivelarilor care le-au urmat. Rezultatul acestor evenimente a fost metamorfozarea sisturilor cristaline si magmatismul cu caracter bazic. Eroziunea accentuata in conditiile unui climat cald si uscat si in conditiile slabirii miscarilor tectonice au condus la formarea peneplenei soclului precambrian, unitate cu caracter de suprafata de eroziune fosilizata.

Din punct de vedere tectonic, inca din Paleozoic, soclul Platformei Valahe a fost afectat de mai multe falii care au compartimentat intreaga regiune in mai multe blocuri. Ca urmare, fundamentul platformei se prezinta sub forma unor ridicaturi de tip horst separate prin afundari de tip graben.

2. Cuvertura

Cuvertura are o grosime de mai multe mii de metri. S-a format in epoca hercinica si carpatica, miscarile de basculare ale soclului determinand transgresiuni si regresiuni marine. Au alternat astfel perioade de acumulare de sedimente in regim marin cu perioade de evolutie subaeriana.

In suita de depozite ce constituie cuvertura, se recunosc mai multe cicluri sedimentare:

a) Ciclul Ordovician-Carbonifer. Se caracterizeaza prin alternante de depozite marine, lagunare si continentale. Sunt reprezentate gresii, dolomite, calcare, argile in structuri ce depasesc 3000 m grosime.

1.Geografia Romaniei ( 2005 ), Editura Academiei Romane, Bucuresti;

2.Cotet, P (1976) - Campia Romana, Editura Ceres, Bucuresti;

3.Mihailescu, V ( 1966) - Dealurile si campiile Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti.