Apa

Apa, aerul, pamintatul si focul au fost considerate de antici ca cele 4 elemente esentiale ale universului. Si astazi, cu o oarecare nuantare putem afirma ca aerul, apa, hrana, caldura si lumina constituie cele cinci elemente esentiale ale existentei umane.

In ambele cazuri de interpretare, apa, ca element determinant si esential pentru existenta umana, este prezenta.

Nu se poate concepe o activitate umana, existenta unei forme de viata sau actualul echilibru al planetei pe care traim, fara apa.

Pe aceasta directie, a existat pina nu demult convingerea ca omenirea va dispune de infinite resurse de apa, ca natura ne-a pus la dispozitie cu larghete acest element.

Dar realitatea ultimilor decenii si in special a ultimilor ani, a dovedit in chip alarmant ca resursele de apa dulce pe glob nu sint deloc inepuizabile. Pare paradoxal, la prima vedere, in conditiile in care 2/3 din suprafata globului este acoperita cu apa, si totusi aceasta este realitatea.

Astfel, estimari recente arata ca volumul total de apa pe pamint este de cca. 1,4 X 10 9 km3

De remarcat ca volumul de apa existent in riuri si lacuri -- asa numitul volum de apa dulce, exploatabil la nivelul tehnicilor actuale de alimentare cu apa, este putin sub 0,10% din volumul total de apa existent pe glob.

Dezvoltarea activitatii industriale, intensificarea folosirii apei in agricultura, cresterea numerica a populatiei si gradului de civilizatie sporesc in intreaga lume cerintele de apa.

Civilizatia actuala a condus la aparitia unor imense concentrari umane de 5 - 10 sau 15 milioane apreciind la cea 1 m 3 de apa necesarul pe zi si locuitor (inclusiv industriala), alimentarea cu apa a acestor orase constituie si va constitui o problema, care a inceput sa fie dificila inca din deceniul sapte al acestui secol. Pe de alta parte, prognoze demografice indica o crestere rapida a populatiei.

Inca de pe acum se afirma ca inainte ca aceasta populatie sa sufere de lipsa de combustibil sau energie sau de foame, ea va suferi de sete.

Astfel, daca se tine cont de faptul ca pe suprafata pamintului nu exista decit 20 000 km 3 de apa dulce disponibila pe an si retinind consumul mentionat mai sus (1 m3/om/zi) rezulta ca planeta ar suporta in conditiile unei gospodariri rationale a apei o populatie de cca.20miliarde, cifra anului 2100.

Iata de ce apa, alimentarea cu apa, in conditiile de calitate si cantitate cerute de fiecare consumator, devine o problema, care incep- sa intereseze intreaga lume, dar mai ales tarile in curs ele dezvoltare.

Statisticile oficiale indica faptul 200 milioane de locuitori din 75 de tari in slab dezvoltare sint lipsiti de o sursa elementara de apa potabila. De asemenea alarmant este si faptul ca un pat de spital din patru, in lume, este ocupat de un bolnav, victima a consumului sau contactului cu o apa poluata.

In aceste conditii, atit pe plan mondial, cit si in tara noastra problemelor de alimentari cu apa li se acorda o atentie deosebita, ele cunosc o evolutie deosebita, evolutie afectata de dificilele probleme legate de continua poluare a surselor de apa.

Sub presiunea acestor realitati, pe baza concluziilor ,,Consiliului Mondial al Apelor" din 1977, de la Mar del Plata, Argentina -- O.N.U. a luat initiativa de a declansa in perioada 1981--1990 ample actiuni de asigurare a minimului necesar de apa potabila tuturor locuitorilor planetei in cadrul ,,Deceniului Apei Potabile". Pentru mai bine de 2/3 din tarile membre O.N.U., investitiile in domeniul alimentarilor cu apa potabila vor capata prioritate, iar organizatiile internationale : O.M.S. (Organizatia Mondiala a Sanatatii), F.M.I. (Fondul Monetar International), F.A.O., etc, vor finanta cu precadere investitii in domeniul alimentarilor cu apa.

Dificultatea metodelor de tratare in vederea asigurarii caracterului potabil, costul ridicat al acestor tehnici sau tehnologii, precum si gradul de generalizare din ce in ce mai ridicat la care ar trebui aplicate, impune un moment de optiune, de a stabili in ce directie ar urma sa se dezvolte alimentarea cu apa.

De gospodarirea judicioasa a fiecarui litru de apa ce este distribuit prin reteaua de apa potabila sau industriala, de modul cum este protejat fiecare metru liniar de rau lac, de modul cum stim sa pastram puritatea fiecarui metru cub de apa din natura depinde si va depinde directia de dezvoltare a alimentarii cu apa, domeniu care solicita si in prezent un efort tehnic si economic considerabil din partea societatii.

Pe aceasta linie, lucrarea de fata isi propune sa faca cunoscute maselor de cititori aspectele acestei deosebite probleme care este alimentarea cu apa, in vederea participarii active a tuturor, atit la locul de munca cit si acasa, la gospodarirea judicioasa a acestei materii prime : APA.

Necesitatea gasirii unor surse de apa curata a inceput din timpuri preistorice. Aproape in totalitate inceputurile asezarilor umane sint legate sau s-au aflat in apropierea unor cursuri de apa, Tibrul, Eufratul, Nilul, Indusul, Gangele, Yan-Tse sint principalele cursuri de apa, pe malul carora au inflorit primele civilizatii umane.

Primele marturii arheologice asupra existentei unor sisteme de alimentare cu apa centralizate dateaza in urma cu 5 000 ani, pe vremea civilizatiei din Nippur din Sumeria. in ruinele asezarii Nippur s-a gasit un dren arcuit cu pietre fixate prin pene descrescatoare. Apa era colectata prin fintini si cisterne

Cele mai vechi relatari asupra cunostintelor privind tratarea |apei s-au gas,it in ;Coclul Medical Sanskrit} si insertiile de pe Peretele Egiptean.

in Codul Medical Sanskrit, datind din anul 2000 inaintea erei noastre, este indicat modul de purificare a apei murdare prin fierbere in vase de arama, expunere la soare, filtrare prin mangal si racire in vase de pamint

in China antica, se foloseau ca sursa de alimentaro cu apa puturi foarte adinci, din care apa se scotea cu galeti prin intermediul unor scripeti si trolii.

Babilonienii posedau cunostinte si tehnicii necesara realizarii unor lacuri de acumulare in vedere maririi gradului de siguranta a functionarii sistemului de alimentare cu apa.

Cel mai vechi aparat cunoscut, destinat limpezirii unui lichid -- apa sau vin -- a fost desenat pe Peretele Egiptean in secolele 15--13 i.e.n. O pictura din perioada faraonului Amenhotep II (1447--142U i.e.n.) reprezinta sifonarea fie a apei, fie a vinului sedimentat. O alta pictura gasita in piramida faraonului Ramses II (1300--1223 i.e.n.) indica utilizarea ,,sifonului fitil" intr-o bucatarie egipteana.

Perioada de inflorire a Greciei antice coincide cu realizarea unor sisteme centralizate mari de alimentare cu apa, destinate in special igienii locuitorilor. Herodot descrie pentru prima data pompa aspiratoare.

Aristotel din Stagira (384--322 i.e.n.), elev al lui Platon, considera ca apa de mare poate fi transformata in apa dulce prin fierbere in ulcioare de lut.

In perioada anilor 77 i.e.n., Plinius cel Batrin relata ca apa de baut se putea filtra prin lina.

Primul raport privind o lucrare inginereasca de alimentare cu apa si tratare a apei a fost facut in anul 98 e.n. de Sextus Julius Fontinus, comisarul de apa al Romei. El a redactat doua carti despre alimentarea cu apa a Romei. Sint descrise diferitele constructii ale sistemului de alimentare cu apa a Romei captari din prundis, apeducte, rezervoarele de depunere din capul apeductelor. Gradul inalt atins de tehnica romana mai ales in ceea ce priveste transportul si inmagazinarea apei stirneste si azi admiratia specialistilor.

Astfel, sistemul central de alimentare cu apa al Romei s-a caracterizat printr-un numar impresionant chiar si pentru zilele noastre de obiective dintre care citam : 800 fintini publice, 100 bai termale, 400 km de apeducte care reusesc sa asigure Romei imperiale aproximativ 8 000 l/s, cantitate care a fost asigurata din nou Romei moderne doar la inceputul deceniului al Vl-lea al secolului nostru.

Maiestria hidraulicienilor Romei antice este scoasa in evidenta si astazi si chiar si numai prin ruinele unor extraordinare apeducte : apeductul Claudia -- realizat in perioada anilor 38 si 52 e.n. sau Poarta Maggiore cu rol de sustinere a doua apeducte -- construita in 226 e.n. si restaurata din 1585--1586 de Gregorio al XlII-lea si Sisto al V-lea.

In secolul 18 e.n., un alchimist arab, Geber, a scris

- 1.Lucrarile "Conferintei Mondiale Asupra Apei" - Mar del Plata (Argentina) ,1977

- 2.N.Furon Problema apei in lume , Ed. Stiintifica ,Bucuresti , 1967

- 3.G.Rusu ,V Rojanschi - "Filtrarea in tehnica tratarii si epurarii apei" ,Ed.Tehnica Bucuresti ,1972

- 4.Lucrarile Conferintei Asociatiei Internationale de alimentare cu apa din 1982 de la Zurich (Elvetia).