Psihopedagogia handicapului neuromotor

Handicapatul, dupa Robanescu, e o persoana deficienta fizic sau psihic, ca urmare a unei leziuni senzoriale sau motorii.

in dictionarul "Handicap si readaptare", persoana cu handicap e definita ca o persoana care prezinta un retard sau tulburari de dezvoltare de natura sa-i creeze probleme adaptative in raport cu mediul socio-fizic. Aceasta definitie este mai aproape de realitate; in prima, se pune semnul egal intre handicap si deficienta. Ori, termenul de deficienta califica orice pierdere semnificativa, orice dereglare de structura sau functie psihologoca, fiziologica sau anatomica rezultand in urma unei maladii, a unui accident, dereglari evolutive, etc.

Handicapul poate fi de natura:

- Fizica

- Senzoriala

- Psihica: -intelectuala; de caracter

- Educationala (sociala, profesionala)

Nu e de conceput o deficienta cu o functie unica pierduta. Cea mai pura deficienta

fizica - pierderea unui segment de membru - produce si un soc psihic, putand genera complexele de inferioritate.

Sechelarul encefalopatic e un deficeint motor si adeseori psihic. El este totodata si un deficient senzorial, daca nu in ceea ce priveste auzul sau vederea, totdeauna in ceea ce priveste proprioceptia.

Infirmitatea = deficienta fizica diagnosticata medical, ea reduce aptitudinea individului de a face fata nevoilor curente.

Invaliditatea (incapacitatea de munca) reprezinta aspectul medico - legal pentru infirmitate.

Readaptarea (dupa Robanescu) = complex de masuri medicale, educationale si sociale, cu ajutorul carora handicaparea e redusa la minimum din punct de vedere fizic, psihic si social, in asa fel incat handicapatul e redat unei vieti potrivite posibilitatilor sale si utile pentru societate.

Reeducarea = un proces ce se ocupa cu recuperarea fizica, psihica si profesionala a bolnavilor in faza acuta a bolii, in perioada de convalescenta sau dupa formarea de sechele.

Recuperarea functionala e deci o sfera in cadrul notiunii mai largi de readaptare; reeducarea reprezinta si mai limitat.

Chirurgie

ortopedica

Recuperare Balneoterapie

functionalaFizioterapie Crioterapie

Termoterapie

Actinoterapie

Fangoterapie

Roentgenterapie

Masaj

READAPTAREKinetoterapie

ReeducareElectroterapie

Hidroterapie

Protezare

Electroterapie

Hidroterapie

Expertiza capacitatii de

munca

Recuperarea socialainvatamant

Profesionalizare

Plasament in munca

Ocrotire sociala

Aspectele din schema de mai sus se intrica. Hidroterapia, electroterapia si mai ales kinetoterapia sunt desigur mijloace fizice, dar atunci cand ele sunt folosite dinamic, in scopul de a castiga sau recastiga o deprindere motorie, ele devin mijloace de educare - reeducare. Inversia si dusul scotian sunt mijloace fizioterapeutice, dar executarea unor miscari in apa, chiar stimularea contractiei sub apa e o reeducare (Robanescu).

Tot reeducare este si miscarea activa pe care bolnavul o executa sub actiunea curentului electric decontracturant al unei anumite grupe de muschi. Protezarea e plasata in cadrul recuperarii deoarece importanta este nu confectionarea unui aparat ortopedic pentru deficient, ci efectele. Acestea implica un proces de educare - reeducare pentru a-l invata sa foloseasca aparatul sau proteza respectiva.

2. Boli ale neuronului motor central - generalitati, program recuperator

Aceste boli sunt de tipul urmator: sechele ale encefalopatiilor cronice infantile (paralizii spastice, infirmitate motorie cerebrala).

Profesorul D.Vereanu si colaboratorii definesc astfel aceasta conditie: " Tulburare persistenta, fara sa fie fixa, a motricitatii si posturii, aparuta de la nastere sau in primii ani de viata si legata de o atingere netumorala si nedegenerativa a creierului, survenind in cursul dezvoltarii sale normale, inainte, in timpul sau dupa nastere".

Pentru K. Bobath, pralizia cerebrala rezulta dintr-o leziune sau rea dezvoltare a creierului.

Deficitul motor isi gaseste expresia in modalitati anormale de postura si miscare, in asociatie cu un tonus postural anormal. Leziunea, care este prezenta in creier inca de cand e imatur, interfereaza cu dezvoltarea motorie normala a copilului. Ea e problema prumordiala a adaptarii - readaptarii copilului.

Din punct de vedere clinic, sechelele encefalopatice imbraca o mare varietate de forme. intre acestea, Phelps deosebea cinci grupe, in functie de predominanta spasticitatii, a rigiditatii, atetozei, tremuraturii sau ataxiei.

Toti autorii sunt de acord in a recunoaste ca rezultatele terapeutice cele mai bune se obtin atunci cand boala e diagnosticata precoce si tratamentul inceput imediat. Daca tratamentul poate sa inceapa in jurul varstei de 6 luni, copilul are mai multe sanse de imbunatatire deoarece centri motori nu sunt inca dezvoltati. in acest stadiu creierul are mai multa plasticitate, iar functiile sale pot fi influentate mai usor.

Tratamentul precoce poate preveni instalarea contracturilor si diformitatilor. Prin miscare normala se previne intarzierea mintala datorata lipsei de experienta senzoriala.

Tratamentul de recuperare functionala a infirmitatilor motorii cerebrale trebuie astfel condus incat sa se atinga urmatoarele deziderate:

1)Schimbarea posturii anormale.

2)Reducerea hipertoniei, spasticitatii sau a spasmelor intermitente astfel incat miscarea sa se faca fara un efort deosebit.

3)Dezvoltarea miscarilor importante: controlul capului, intoarcerea de pe o parte pe alta, sederea, ingenuncherea, mersul in patru labe, statiunea, reactiile de echilibru in toate pozitiile si activitatile. Aceste miscari

- Bandila Aurelia, Rusu C-tin - "Handicap si readaptare - dictionar selectiv" Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

- Ionescu A., Motet D. - "Corectarea deficientelor fizice la copiii de varsta scolara" E.D.P. Bucuresti, 1964

- Robanescu N. - "Readaptarea copilului handicapat fizic" Ed. Medicala, Buc. 1976