Româna comună

Romana comuna a fost primul stadiu de evolutie a limbii romane, din momentul in care latina dunareana s-a transformat in idiom romanic si pina cind s-a rupt unitatea romanilor de pe ambele maluri ale Dunarii.

Nu exista nici o atestare scrisa a acestei faze de inceput a limbii romane.

Trasaturile acestei prime perioade a limbii romane au fost reconstituite prin compararea celor patru dialecte romanesti de astazi. Pentru ca o trasatura sa fie atribuita romanei comune, ea trebuie sa existe in toate cele patru dialecte, eventual in trei, si obligatoriu in dacoromana si aromana.

Pentru aceasta perioada, s-au folosit in literatura de specialitate diferite denumiri: Sextil Puscariu o numeste straromana (dupa germ. Urrumanisch), Al. Philippide - romana primitiva, Al. Rosetti - romana comuna, Dimitrie Macrea - romana primitiva comuna, Emil Petrovici - romanica dunareana, Ion Coteanu - mai intii tracoromanica, iar apoi protoromana.

Principalele trasaturi ale romanei comune ar fi:

1. A neaccentuat in pozitie finala sau mediala se inchide la a.

BARBATU(S) > barbat

CASA > casa

2. i + N (M) > a > i

PANE(M) > *pane > dr. pine, munt. lit. piine

> ar. pine sau pane

3. Pastrarea lui e dupa labiale

FETU(S) > fetu (> dr. fat dupa sec. al XVI-lea)

MALU(M) > MELU(M) > meru (> dr. mar dupa sec. al XVI-lea)

4. Diftongarea romanica a lui E (>E- ) in silaba deschisa si inchisa. * in romana, diftongarea lui O- > o- nu se produce, pentru ca in faza preromanica - si O- din sistemul latin s-au contopit.

E- > i- ieMELE(M) > miereFERRU(M) > fier

5. Diftongarea metafonica (conditionata) romaneasca a lui e si o urmati in silaba urmatoare de e sau a(a).

e e (a/a) > e- a

o e (a/a) > o- a

SERA > seara

6. Pastrarea diftongului A U- sub forma de hiat (cu varianta paradigmatica a-u) (= dalm., friul., surs., occ).

LAUDO > laudLAUDAMU(S) > laudam

TERRA > teara > dr. tara

Consonantism 1. Conservarea surdelor intervocalice -P-, -T-, -C- (= it. centromerid.) LUPU(S) > lupuVITA > vitaLACU(S) > lacu 2. -B- si -V- s-au confundat si au cazut (H)IBERNA > iarnaCABALLU(S) > cal OVE(M) > oaieRIVU(S) - > riu

3. L + E, I, I( > l- FILIU(S) > fil- u (> dr. fiu), ar. h- il- u, megl. il- u, ir fil-

Se atribuie substratului in limba romana:

in fonetica (influenta substratului s-a manifestat direct - prin aparitia unor foneme noi - si indirect - prin evolutia fonetica a unor grupuri de sunete).

* existenta vocalei a (pentru ca exista si in albaneza si bulgara)

S-a demonstrat insa ca in romana este o evolutie fireasca, de tip romanic, in cadrul tendintei de inchidere a timbrelor vocalice (care s-a manifestat si in portugheza si in dialectele italiene de sud).

* existenta consoanei h (considerata de unii lingvisti de origine slava). (Se stie ca latina pierduse pe h, ca urmare a unei pronuntari relaxate).

Parerea ca h se datoreaza substratului se bazeaza pe

a) descoperirea unor cuvinte cu h comune romanei si albanezei: rom. hames