George Enescu

George Enescu ( * 19 august 1881, Liveni - - 4 mai 1955, Paris ) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor si este considerat cel mai important muzician roman.

Nascut la Liveni in judetul Botosani, a manifestat inca din copilarie o inclinatie extraordinara pentru muzica. A inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani, la varsta de 5 ani apare in primul sau concert si incepe studii de compozitie sub indrumarea lui Eduard Caudella.

Intre anii 1888-1894 studiaza la Conservatorul din Viena, avand ca profesori printre altii pe Joseph Hellmesberger (vioara) si Robert Fuchs (compozitie). Se incadreaza rapid in viata muzicala a Vienei, concertele sale in care interpreteaza compozitii de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelsohn-Bartholdy, entuziasmand presa si publicul, desi avea doar 12 ani.

Dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, isi continua studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub indrumarea lui Armand Marsick (vioara), Andre Gedalge (contrapunct), Jules Massenet si Gabriel Faure (compozitie). In ziua de 6 februarie 1898 isi face debutul in calitate de compozitor in cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica Opus 1 Poema Romana. In acelasi an incepe sa dirijeze concerte in Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara. Admirat de Regina Elisabeta a Romaniei (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat sa execute piese pentru vioara in Castelul Peles din Sinaia.

Din primii ani ai secolului XX dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua Rapsodii Romane (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestra (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), Sapte Cantece pe versuri de Clement Marot (1908).

Activitatea sa muzicala alterneaza intre Bucuresti si Paris, intreprinde turnee in mai multe tari europene, avand parteneri prestigiosi ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier, Richard Strauss.

George Enescu interpretand Poemul de Chausson

In timpul Primului Razboi Mondial ramane in Bucuresti, dirijeaza Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima data in auditie integrala in Romania), compozitii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum si creatiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestra Nr. 2 (1915). In acelasi an are loc prima editie a concursului de compozitie George Enescu.

Dupa razboi isi continua activitatea impartita intre Romania si Franta. De neuitat au ramas interpretarile sale a Poemului pentru vioara si orchestra de Ernest Chausson si ale Sonatelor si Partitelor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe calatorii in Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) si New York (1938). Activitatea sa pedagogica capata deasemenea o importanta considerabila. Printre elevii sai se numara violonistii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin. Acesta din urma, virtuoz cu o profunda cultura umanista, a pastrat un adevarat cult si o profunda afectiune pentru Enescu, considerandu-l parintele sau spiritual. "Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. Caracterul sau si figura sa sunt gravate in