Venitul

Concept, evolutie, inegalitati intre tari

Venitul national este valoarea adaugata neta - exprimata in preturile pietei - creata in decurs de un an de catre agentii economici ai unei tari, in interiorul tarii si in strainatate. El exclude din aria lui de cuprindere amortizarea capitalului fix si consumurile intermediare. Venitul national are tendinta de crestere. in acest sens, actioneaza sporirea numarului de persoane angajate in activitatea economica, cresterea eficientei, care depinde hotarator de gradul de calificare, dotarea tehnica a intreprinderilor, structura de ramura a economiei etc.

in procesul repartitiei primare se formeaza cunoscutele forme fundamentale de venituri primare: salariul, profitul, dobanda si renta. Aceste venituri intra in posesia proprietarilor de factori de productie, in masura in care ei sunt antrenati in circuitul economic, constituind obiect al cererii si ofertei si al actelor de schimb.

CONSUMUL SI ECONOMIILE

- Marimi absolute

in procesul folosirii, venitul obtinut de catre posesorii factorilor de productie se imparte in doua parti: consum (C) si economii (E):

V = C + E

Asa cum apar in aceasta formula, consumul si economiile sunt marimi absolute.

Consumul (C) este acea parte a venitului care se utilizeaza pentru procurarea bunurilor si serviciilor destinate satisfacerii nevoilor curente. Economiile (E) reprezinta partea din venit ramasa dupa scaderea consumului: E = V - C

Consumul poate fi, la randul lui, privat si guvernamental. Primul are ca obiectiv solutionarea trebuintelor oamenilor, iar al doilea, solutionarea trebuintelor unor institutii guvernamentale; el este consum public. Economiile se pot grupa si ele in cele doua categorii.

- inclinatia spre consum si spre economii

Consumul si economiile pot fi abordate si ca relatie, ca raporturi (procente)

fata de venit, sau ca inclinatii. Pentru mai buna cunoastere a aspectelor consumului si economiilor, a dependentei lor de venit si alti factori, precum si a consecintelor lor asupra productiei, este necesar sa analizam atat inclinatiile medii, cat si cele marginale spre consum si economii. inclinatia medie spre consum (c) este relatia dintre cheltuielile pentru consum si suma totala a venitului. Aceasta scoate in evidenta dependenta consumului de venit, relatia functionala dintre o marime data a venitului si cheltuielile pentru consum.

inclinatia medie spre consum se calculeaza, dupa formula:

inclinatia medie spre consum scoate in relief cat cheltuim pentru consum dintr-o unitate monetara de venit (un dolar, o lira sterlina, un euro, un leu etc). in cazul nostru, dintr-un leu, de exemplu, consumam 80 de bani sau 0,80 lei.

inclinatia medie spre economii (e) este relatia dintre suma absoluta a economiilor si venitul total. Ea se calculeaza cu ajutorul formulei:

inclinatia marginala spre consum (c1) este relatia dintre suma de bani cheltuita pentru consum din venitul suplimentar obtinut si marimea acestuia din urma. Cand venitul creste, ea exprima sporul de consum pe unitatea suplimentara de venit si se calculeaza cu ajutorul formulei:

absoluta a venitului.

Cunoscand inclinatia marginala spre consum, stim cat se cheltuieste pentru consum dintr-o unitate suplimentara de venit (cand venitul creste). Pentru exemplificare, presupunem:

Dintr-un leu venit suplimentar, obtinut in T1, se consuma 0,70 lei, adica mai putin decat s-a consumat dintr-un leu venit, obtinut in To (0,80 lei).

Consumul absolut a crescut in cazul nostru, dar mai putin decat a crescut venitul. Primul a sporit cu 11,75%, iar al doilea cu 20%.

inclinatia marginala spre economii (e1) este raportul dintre economiile facute din venitul suplimentar obtinut si marimea acestuia din urma. Cand venitul creste, ea exprima sporul de economii pe unitatea suplimentara

Dinamica inclinatiei spre consum si spre economii; factorii care o influenteaza

Pe termen lung, sporirea venitului real antreneaza scaderea inclinatiei spre consum si cresterea inclinatiei spre economii; se mareste, astfel, diferenta dintre venitul absolut si consumul absolut. Rata economiilor este, intr-o perioada anume de timp, mai ridicata la popoarele dezvoltate decat la cele in curs de dezvoltare, ori sarace.