Tendințe în dezvoltarea componentelor software

I. Introducere:

Actorii scenei politice aplica puterea in relatiile cu ceilalti in doua feluri: primul este ,,utilizarea puterii in mod direct pentru a impune schimbarea comportamentului competitorului" ceea ce inseamna utilizarea fortei militare, iar al doilea mod de aplicare a puterii este cel indirect sau cooptiv (a doua fata a puterii), care utilizeaza atractia culturala si institutionala a unui actor asupra celorlalti, in scopul schimbarii comportamentului acestora din urma.

II. Istoric:

Inca din vechi timpuri sursa politicii puterii a fost data de inegalitatea dintre state. Aproape in tot decursul istoriei au existat state care s-au impus mai mult decat altele, si nu de putine ori in dauna altora.

In vremurile moderne, si mai ales in secolul XX si in prezent se vorbeste de mari puteri, a caror trasatura principala consta in dominatia militara, economica, ideologica sau toate acestea la un loc.

Este cunoscut faptul ca sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a adus, din punct de vedere geopolitic, impartirea lumii in doua mari areale: lumea libera si democratica (Blocul Vestic) si lumea inchisa si nedemocratica (Blocul Estic), avand fiecare cate un pilon, si anume Statele Unite ale Americii si respectiv, Uniunea Sovietica. Asadar, o lume bipolara, care va rezista timp de aproape jumatate de secol, vreme in care fiecare dintre cele doua mari puteri se va stradui sa-si extinda sfera de influenta, si nu de putine ori recurgand la forta armelor, in conflicte extrem de sangeroase, precum cele din Vietnam, Afganistan, Somalia, Irak si altele.2

Evenimentele petrecute in ultimul deceniu al secolul XX au dus la transformarea lumii bipolare (vest-est, capitalism-comunism, SUA si aliatii sai - Uniunea Sovietica si lagarul comunist) intr-o lume unipolara, cu o singura superputere, SUA, hegemon mondial, si de foarte multe ori numita si ,,jandarmul mondial". In acest sistem unipolar SUA a fost considerata drept ,,superputere singuratica", un ,,nou imperiu", reusind sa imbine capacitatile politice cu cele militare, economice si cu influenta culturala intr-un mod ce o detaseaza radical fata de alte centre internationale.

Mai mult ca sigur Statele Unite ale Americii vor ramane in istoria omenirii drept ultima mare putere. Dar aceasta nu inseamna ca va inceta lupta pentru a dobandi suprematia mondiala, insa este greu de crezut ca va mai putea vreun stat sa obtina o atat de mare putere, in conditiile in care actorii s-au multiplicat si puterea devine tot mai difuza.

Prezentul il constituie reconfigurarea diagramei relatiilor de putere de la un sistem global bipolar, in care existau doar URSS si SUA ca superputeri, la un sistem fie, unipolar, reprezentat de SUA, fie multipolar. Avem de-a face cu doua modele fundamentale, multipolaritatea si bipolaritatea, carora li s-a adaugat, dupa prabusirea Uniunii Sovietice, inca unul, unipolaritatea. Cel dintai este definit, de obicei, prin prezenta a cel putin patru mari actori, ale caror capacitati sunt compatibile intre ele. Dupa Waltz, un sistem compus din trei mari puteri s-ar transforma automat intr-unui bipolar, prin eliminarea uneia dintre ele. Desi Randall Schweller a incercat sa legitimeze existenta unui sistem tripolar distinct, pornind de la realitatile lumii interbelice, initiativa sa se loveste de dificultati conceptuale si metodologice evidente. In prima situatie de reconfigurare a relatiilor de putere din mediul international de securitate exista o singura superputere SUA, care este in masura si trebuie sa raspunda provocarilor de la inceput de mileniu si chiar sfidarilor si uneori impotrivirilor care le manifesta puterile regionale, in ascensiune in prezent.

Unipolaritatea este cel mai complicat sistem international, in primul rand, din cauza raritatii sale. De obicei, aparitia unui hegemon tinde sa fie contracarata de ceilalti actori, dar nu este imposibila, fiindca o teorie structurala (unipolaritatea) poate indica numai tendinte, nu si rezultate concrete, care depind de interactiunile actorilor. Sistemul respectiv este greu de definit. Trebuie comparat potentialul hegemon cu fiecare actor separat, sau cu toti ceilalti la un loc. Pornind de la aceleasi cifre, in prima situatie ar reiesi existenta unipolaritatii, in cea de-a doua, am avea de-a face cu un sistem multipolar.

A doua tendinta in evolutia mediului global de securitate poate fi reprezentata de dezvoltarea capacitatilor si intereselor unor puteri regionale care includ actori statali sau nonstatali de pe doua continente, Europa si Asia.

Existenta mai multor poli de putere imprima anumite tendinte relatiilor internationale, in conceptia neorealista. Aliantele sunt flexibile si de scurta durata, insa formarea coalitiilor reprezinta o modalitate esentiala pentru asigurarea securitatii .

Luand in calcul factorii sistemici, este greu de spus daca unipolaritatea este mai stabila, in comparatie cu bipolaritatea si multipolaritatea. Conflictele se pot escalada, mai ales daca este anticipata o implicare a superputerii. Pe termen lung, balansarea interna ar schimba ordinea internationala, insa puterea dominanta poate decide sa-si izoleze si slabeasca preventiv potentialii rivali. Daca nu se va bucura de succes, este posibila si formarea unei coalitii de contrabalansare3.

Printre actorii regionali din mediul international de securitate putem aminti Uniunea Europeana, China, Rusia, Japonia, Pakistanul, India, Israelul si altele.Disparitia blocului statelor comuniste a generat posibilitatea redobandirii identitatii nationale de catre statele din centrul si sud-estul Europei.

Aceasta noua realitate a inclus aparitia unor stari conflictuale, din care unele au evoluat si determinat izbucnirea unor conflicte armate cu urmari dramatice.

Statele aflate in tranzitie spre democratie si economia de piata sunt actori ale caror principale caracteristici sunt reprezentate de fragilitatea vietii politice si economice care pot constitui surse de instabilitate in mediul international.

Evenimentele politice majore de la inceputul mileniului al treilea sunt marcate de largirea NATO, extinderea Uniunii Europene, constituirea Consiliului NATO-Rusia, dorinta declarata a Ucrainei de a deveni membru NATO, declansarea ,,razboiului impotriva terorismului", toate acestea constituind indici de baza in transformarea si afirmarea mediului actual de securitate.

1 Beneficiary of the ,,Doctoral Scholarships for a Sustainable Society" project, project co-financed by the European Union through the European Social Fund, Sectoral Operational Programme Human Resources and Development 2007-2013

2 John M. Owen, ,,Give Democratic Peace a Chance? How Liberalism Produces Democratic Peace". International Security (International Security, Vol. 19, No. 2) 19 (Vol. 19, No. 2. (Autumn, 1994)): 87-125Michael Doyle (pp.115-124), David Held (pp.134-142), Woodrow Wilson (pp.167-175) in Martin GRIFFTIHS, Relatii internationale.Scoli, curente, ganditori, (Editura Ziua, Bucuresti, 2003). Kyle Grayson (doctoral candidate), Democratic Peace Theory as Practice: (Re)Reading the Significance of Liberal Representations of War an Peace, York University, Working Paper, No.22, March 2003, http://www.yorku.ca/yciss/publications/WP22-Grayson.pdf

3 Frank W. Wayman, ,,Incidence of militarized disputes between liberal states, 1816-1992". A paper presented at the annual meeting of the International Studies Associattion, New Orleans, La., Mar. 23-27, 2002. http://isanet.ccit.arizona.edu/noarchive/wayman.html. Atul Bharadwaj, ,,Man, State and the Myth of Democratic Peace", an?, http://www.mafhoum.com/press3/112S21_files/AN-APR0402-9.htm. James Ostrowski, ,,The Myth of Democratic Peace: Why Democracy Cannot Deliver Peace in the 21st Century", LewRock.com, 2002,http://www.lewrockwell.com/ostrowski/ostrowski72.html

4 Ronald M.Glassman, (The middle class democracy in historical perspective, Vol.10, E.j.Brill, Leiden, The Netherlands, 1995), 24-25

5 Robert A.DAHL, (Poliarhiile. Participare si opozitie, Institutul European, Iasi 1971/ 2000),.33

6 Robert A.DAHL, Poliarhiile..., 28-29

7 Robert A.DAHL, Poliarhiile.., 96-101

8 D.Eisenhower Farwell Speech 1961, http://www.youtube.com/watch?v=S9_fyDV7Mnk

9 C.Wright Mills, (The causes of World War III, Secker& Warburg, London, 1959), 64. Vezi si Neagu Djuvara, (Civilizatii si tipare istorice.Un studiu comparat al civilizatiilor, Humanitas, Bucuresti, 1999), 434-445

10 Seymour Melman, Ten Propositions on the War Economy, The American Economic Review, Vol. 62, No. 1/2 (Mar. 1, 1972), 312-318. Seymour Melman, Limits of Military Power: Economic and Other, International Security, Vol. 11, No. 1 (Summer, 1986), pp. 72-87

Howard Zinn, Empire or humanity? What the classroom didn't tach me about the American empire, http://www.youtube.com/watch?v=Arn3lF5XSUg. Howard Zinn ,,Just War", 31.12.2006, http://www.youtube.com/watch?v=Ju1Dr89xbZ4&feature=related. Howard Zinn ,,Three Holy Wars" Progressive's 100 Anniversary, Monona Terrace, Madison, 5-2-09, http://www.youtube.com/watch?v=3zUS_oh4XeU, accesat decembrie 2009.

Noam Chomsky,( State esuate. Un abuz al puterii si un atac asupra democratiei, Antet, Prahova, 2007). Noam Chomsky, Conferinta: Modern-Day American Imperialism: Middle East and Beyond (Youtube:History of American imperialism, 22 ian.2009),http://www.youtube.com/watch?v=eAeWqBQr1GA. Marc Cooper The Last Defender of the American Republic?:An interview with Gore Vidal, LA Weekly Writer, 7/3/02.Gore Vidal, Hail and Farewell: the End of the American Empire, Truhdig, Apr 16, 2007,http://www.truthdig.com/report/item/hail_and_farewell_the_end_of_the_american_empire/. Gore Vidal - American Empire, November 09, 2009, http://www.youtube.com/watch?v=pXDzeg3i_bw, accesate pe 1 mai 2010.