Prezenta lucrare reflecta cele mai importante date despre organizarea administrativa si militara a provinciei Dacia Romana. Scopul ei este de a cerceta modul de organizare a provinciei, reformele intreprinse pe parcursul aproape o suta de ani de stapinire romana.
in primul rind este descrisa organizarea administrativa a Daciei romane indata dupa cucerire, apoi dupa reformele lui Hadrian din anii 119 si 124, si dupa reformele lui Marc Aureliu din anii 168-169.
Ca si alte provincii imperiale, in Dacia romana au fost infaptuite reforme privind organele centrale ale provinciei. in aceasta lucrare ele vor fi enumerate si caracterizate succint.
in ultima parte a lucrarii este descrisa organizarea militara a Daciei romane, de la intemeiere in anul 106 si pina la parasirea ei de catre Aurelian in anul 275.
1. ORGANIZAREA ADMINISTRATIVa A DACIEI ROMANE
Cu toate ca romanii au cucerit cea mai mare parte a teritoriului locuit de daci, numai o parte a acestuia a fost inclus in provincia Dacia. Claudius Ptolemaios, geograf al lumii vechi, afirma ca hotarele Daciei Traiana se intindeau la apus pana la Tisa, la miazanoapte pana la muntii Carpati, la rasarit pana la raul Hierasos (identificat de unii cu Siretul, de altii cu Prutul), iar la miazazi pana la Dunare. Adica cuprindea in hotarele sale Transilvania, Banatul, Oltenia si vestul Munteniei. Restul Munteniei si sudul Moldovei au fost incluse in provincia Moesia Inferior. O parte din daci au ramas in afara limesului roman - dacii liberi.
Fiind provincie imperiala, Dacia a fost condusa de catre un guvernator reprezentat al imperiului cu titlu de legatus Augusti pro praetore. El era numit de catre imparat din rindul membrilor ordinului senatorial de rang consular, caci avea sub comanda mai multe legiuni. Cassius Dio in Istoria romana precizeaza ca durata obisnuita a guvernarii unui legatus Augusti pro praetore intr-o provincie era de cel putin trei ani si cel mult cinci ani. Avind rang consular, guvernatorul era investit cu imperium si exercita la nivel central atributii militare, administrative si judecatoresti.
in anul 119 imparatul Hadrian a dat o noua organizare Daciei romane, impartind-o in doua provincii distincte: Dacia Superior si Dacia Inferior. Dacia Superior cuprindea Banatul si Transilvania, cu exceptia zonei de sud-est. Dacia Inferior cuprindea Oltenia, coltul de sud-est al Transilvaniei si fisia din Muntenia aflata la vest de linia Flaminda-Rucar. Dupa unele ipoteze, Daciei Inferior i-ar fi putut apartine o zona mai mare a Olteniei: ori intreaga Oltenie apuseana la vest de Jiu, ori partea de sud (zona Drobetei), ori partea de nord-vest.
Dupa ce a fost modificata structura organizatorica a Daciei, Dacia Superior ocupa un loc mai important, fiind condusa tot de un legatus Augusti pro praetore, numit dintre membrii ordinului senatorial, dar numai de rang pretorian (fost pretor la Roma). Dacia Inferior a fost organizata ca provincie procuratoriana avind in frunte un procurator Augusti sau praeses (procurator prezidial), exercitind pe deplin puterile militare, administrative si
1)Adrian Bejan. Dacia Felix. Istoria Daciei Romane. - Timisoara, 1998.
2)Emil Cernea, Emil Molcut. Istoria statului si dreptului romanesc. - Bucuresti, 1993.
3)Elena Arama. Istoria dreptului romanesc. - Chisinau, 1995.
4)http://www.zamolxis.ro/
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
