Noțiuni asociate conceptului de deontologie

Notiuni asociate conceptului de deontologie

in stiinta administratiei s-au formulat mai multe obligatii cu caracter moral dintre care unele au dobandit si caracter de obligatii profesionale.

1. Probitate

Prin probitate se intelege in primul rand, corectitudinea de care trebuie sa dea devada un functionar in indeplinirea sarcinilor de serviciu. Exista o dialectica a corectitudinii exprimata foarte bine de G. Hegel: ,,Acelasi continut care este un drept este si o datorie, si ceea ce este o datorie este un drept" Cu alte cuvinte, functionarul are dreptul de a exercita o functie publica atat timp cat intelege ca acea functie este o datorie pentru el. Orice alte criterii pentru neindeplinirea datoriei duc la lipsa de probitate.

2. Demnitate

Foarte multi neglijeaza importanta cuvantului "publica" din sintagma ,functie putlica". Acest cuvant trimite insa direct la sensul demnitatii pe care o are un functionar investit cu o functie (relativ la ceilalti cetateni). Tocmai caracterul public al functiei interzice functionarului sa se comporte ca ceilalti si sa ceara avantaje pentru el sau pentru altii. Sub aspect material, functionarul este platit pentru a-si exercita functia, iar sub aspect moral el se bucura de autoritate, neavand dreptul de a se degrada pe sine sau functia sa.

3. Reputatie

Aceasta reprezinta parerea pe care cei din jur o au fata de cineva sau fata de felul in care o persoana este cunoscuta sau apreciata, faima, renumele. Ca orice faima sau renume, reputatia este data, in primul rand, de efortul personal al celui in cauza, care, de cele mai multe ori, se ,,confectioneaza" in timp din elemente ce tin de resortul moralei, fiind raspandita apoi prin intermediul oamenior sau mass -mediei. Cat de relativa este aceasta constructie morala ne-o devedeste si practica de zi cu zi.

Educatia si mediul, pe langa caracterul nativ al persoanei sunt elemente determinante ale acestei morale. Reputatia poate fi reala sau falsa, in functie de imprejurari, persoana in cauza putand fi de buna-credinta sau duplicitara, poate avea reale aptitudini sau si le poate disimula.

4. Interdictia cumulului

in general, functionarul public nu poate avea interese contrare adminstratiei pe care o serveste si ca atare nu ar trebui sa desfasuare activitati lucrative in scop personal. Totusi, in practica administratiilor publice din statele democratice s-au admis unele derogari pentru:

- Activitatea de creatie si stiintifica, literara;

- Acordarea de consultatii specializate in alte demenii decat cele ale administratiei publice;

- Exploatarea brevetelor de inventie.

Avand in vedere ca functia publica este un ansamblu de atributii, apreciem ca o persoana fizica nu poate, practic, sa realizeze, in acelasi timp, atributiile a doua sau mai multe functii publice. in acest sens, profesorul P. Negulescu arata ca, in principiu, functiile publice nu se cumuleaza, pentru ca interesul general cere ca functionarul sa-si consacre intreaga sa activitate functiei pe care o indeplineste.

Totusi, un functionar angajat intr-un seviciu public, poate desfasura temporar o activitate remunerata pentru un alt serviciu al administratiei publice, cu conditia sa aiba acordul autoritatii administratiei publice pentru care lucreaza, unde are functia de baza.

5. Impartialitate

Cu privire la dreptul functionarului public de a face parte din partide politice s-au conturat doua opinii contrare:

Una care considera administratia ca anexa a politicului si ca atare posibilitatea ca functionarii sa fie politici;

Alta care considera ca functionarul are, in principal, atributia de a executa decizia politica, fara a participa la activitatile partidelor.

Cu privire la problema amintita in Legea 188 /1999 privind Statutul functionarilor publici la art. 42 se stipuleaza: ,,Functionarii publici au obligatla ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice".

6. Subordonarea

Functionarii publici au obligatia de a executa ordinele sau instructiunile primite de la sefii ierarhici. Este evident ca aceasta obligatie deschide uneori poarta abuzului din partea sefului facand posibila aparitia coruptiei. Tocmai de aceea, in doctrina si prin lege se recunoaste dreptul functionarului de a refuza executarea ordinului in cazul in care este vadit ilegal si/sau prejudiciaza drepturile fundamentale ale persoanei. in aceasta situatie, functionarul trebuie sa anunte in scris motivul refuzului. Corelativ, trebuie precizat ca