Dreptul de autor pe internet

Modalitatea in care Internetul a devenit fenomenul pe care astazi il consideram un element omniprezent in existenta umana pare a fi tocmai principiul care a cauzat aparitia dreptului de autor. Daca admitem ca Internetul este definibil prin capacitatea sa de a standardiza comunicatii cat mai libere intre doua masini, dreptul de autor s-a nascut tocmai din dizolvarea treptata a limitarilor inerente comunicarii operelor catre public.

Nevoia unei protectii a dreptului de autor a aparut odata cu cresterea numarului de imitatori sau plagiatori. Aparitia unei noi tehnologii care permite o mai usoara sau rapida reproducere si/sau distribuire a operelor aduce, inca din secolul XVI, vii dezbateri si aprinse panici intre cei care cer o inasprire corespunzatoare a protectiei drepturilor de autor.

La nivelul dreptului conventional problema drepturilor de autor in raport cu Internetul a fost abordata in Tratatul OMPI privind dreptul de autor incheiat la Geneva in 20 decembrie 1996 (la care si Romania este parte) si mai precis in art. 8, care priveste dreptul de comunicare publica a operelor. Astfel, printr-o solutie preluata apoi si in legislatia comunitara si cea romana, art. 8 al Tratatului confera autorilor dreptul exclusiv de a autoriza orice comunicare publica a operelor lor, prin mijloace cu fir sau fara fir, inclusiv oferirea catre public a operelor lor intr-un mod care sa permita publicului sa acceseze aceste opere dintr-un loc si la un moment alese individual. Aceasta este formularea prin care se prezinta continutul dreptului exclusiv in ceea ce priveste Internetul si este de remarcat pe de-o parte ca articolul face referire doar la oferirea catre public a unei opere (asadar, nu si a cererii sau primirii, accesarii, vizionarii etc. unei astfel de opere) si, pe de alta, ca s-a decis extinderea in ceea ce priveste Internetul a dreptului de comunicare publica si nu a unui alt drept (sau, mai corect spus, drept-modalitate a dreptului de utilizare).

Aceeasi formulare si cu tot cu privire la dreptul la comunicare publica o regasim si in art. 3 alin. 1 al Directivei 2001/29/CE din 22 mai 2001 de armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor si drepturile conexe in societatea informationala in timp ce alin. 2 al respectivului articol extinde acest drept si in ceea ce-i priveste pe titularii de drepturi conexe dreptului de autor.

Originile academice ale retelei Internet au dus la tendinta sustinerii unui Internet complet lipsit de reglementari. Este adevarat ca parintele sau "biologic" este Departamentul Apararii al SUA, dar reteaua s-a dezvoltat in mod deosebit datorita unui numar de universitati de pe coasta de vest a SUA. Astazi insa, ideile care sustin un Internet lipsit de restrictii legale sunt din ce in ce mai criticate; chiar universitatile si institutiile academice sunt alertate de posibilitatea de a fi legal responsabile de actiunile de incalcare a dreptului de autor realizate de proprii studenti sau angajati.

Legea romana privind dreptul de autor prevede ca titularul dreptului de autor este singurul indreptatit sa realizeze copii ale lucrarii protejate. Aceasta prevedere se aplica cu certitu?dine si in ceea ce priveste materialul obtinut prin download. In consecinta, preluarea din Internet a oricarei opere lite?rare, dramatice, muzicale sau artistice fara a avea permisiune a detinatorului dreptului de autor (autorizarea acestuia) va constitui o incalcare a dreptului de autor.

Problema pirateriei software este o problema majora pen?tru creatorii de programe pentru calculator in intreaga lume, pierderile anuale atingand 15 miliarde USD. Romania nu face exceptie, atat Business Software Alliance (BSA) cat si Software Publishers Association apreciind ca in tara noastra se inregistreaza o rata a pirateriei de 95%.

1. Internet.

2. Maxim Dobrinoiu, Infractiuni in domeniul informaticii, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006

3. Tudor Amza, Cosmin Petronel Amza, Criminalitatea informatica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003

4. Popa Teodor, Frauda informatica, Ed. Universitatea din Oradea, 2002